CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.

captură sf [At: CARAGIALE, M. 73 / Pl: ~ri / E: fr capture, lat captura] 1 Bunuri materiale capturate (3) de la inamic. 2-4 (Rar) Capturare (1-2, 5).

CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.

CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat, pradă. Capturi de vase inamice. 2. (Rar) Capturare, prindere a unui inamic sau a materialului inamic; (prin exagerare) prindere a unui răufăcător. Trebuie să știm noi mai întîi cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi. CARAGIALE, M. 73.

CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. – Fr. capture (lat. lit. captura).

CAPTURĂ s.f. 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< fr. capture, cf. lat. captura].

CAPTURĂ s. f. 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (< fr. capture, lat. captura)

CAPTURĂ ~i f. 1) Bunuri materiale capturate de la inamic; pradă de război; trofeu. 2) fiz. Proces prin care un nucleu captează un electron din exterior. /<lat. captura, fr. capture

captură f. 1. prinderea unei corăbii inamice; 2. sechestrarea mărfurilor de contrabandă.

*captúră f., pl. ĭ (lat. captura, d. cápere, prinde. V. încep). Prinderea unuĭ inamic, unuĭ hoț, uneĭ contrabande, uneĭ corabiĭ ș. a.

CAPTURA, capturez, vb. I. Tranz. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.

captura vt [At: ODOBESCU, S. III, 597 / Pzi: ~rez / E: fr capturer] 1 A prinde unități militare inamice. 2 (Pre) A lua pe cineva prizonier. 3 A dobândi, prin luptă, bunuri materiale aparținând inamicului. 4 A prinde un răufăcător. 5 A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic.

CAPTURA, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.

CAPTURA, capturez, vb.I. Tranz. A prinde, în timpul luptelor sau ca urmare a unei ocupații militare, unități armate inamice sau a lua materiale aparținînd inamicului. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597.

CAPTURA, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținînd inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer.

CAPTURA vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mîna pe materiale de luptă aparținînd inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].

CAPTURA vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer)

A CAPTURA ~ez tranz. 1) (unități militare, militari) A face prizonier; a lua în prizonierat; a captiva. 2) (bunuri materiale aparținând inamicului) A lua în posesie prin luptă. 3) (persoane vinovate de o încălcare de lege) A reține, privând de libertate; a prinde. 4) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a prinde. /<fr. capturer

capturà v. a face o captură: a captura o corabie.

*capturéz v. tr. (fr. capturer). Prind, fac o captură: a captura un convoĭ de hrană.

captură s. f., g.-d. art. capturii; pl. capturi

captură s. f., g.-d. art. capturii; pl. capturi

captură s. f., g.-d. art. capturii; pl. capturi

captura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capturez, 3 capturează; conj. prez. 1 sg. să capturez, 3 să captureze

captura (a ~) vb., ind. prez. 3 capturează

captura vb., ind. prez. 1 sg. capturez, 3 sg. și pl. capturează

CAPTURĂ s. 1. v. capturare. 2. (MIL.) pradă, (înv.) duium, plean, pleașcă, priză. (~ de război.)

CAPTURĂ s. 1. capturare, prindere. (~ a unui animal sălbatic.) 2. (MIL.) pradă, (înv.) duium, plean, pleașcă, priză. (~ de război.)

CAPTURA vb. 1. v. aresta. 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamică.) 3. a prinde (~ un animal sălbatic.)

CAPTURA vb. 1. (JUR.) a aresta, a prinde. (Hoțul a fost ~ chiar în timpul faptei sale.) 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamică.) 3. a prinde. (~ un animal sălbatic.)