10 definiții pentru căpșună (pl. -i), căpșună (pl. -e)   declinări
căpșună (pl. -i)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpșu căpșuna
plural căpșuni căpșunile
genitiv-dativ singular căpșuni căpșunii
plural căpșuni căpșunilor
vocativ singular căpșună, căpșuno
plural căpșunilor
căpșună (pl. -e)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpșu căpșuna
plural căpșune căpșunele
genitiv-dativ singular căpșune căpșunei
plural căpșune căpșunelor
vocativ singular căpșună, căpșuno
plural căpșunelor
Link către această paradigmă

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănătoare cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. [Pl. și: căpșune] — Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (< lat. -onem).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. – Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (lat. < -onem).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

!căpșúnă (fruct) s. f., g.-d. art. căpșúnii/căpșúnei; pl. căpșúni/căpșúne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPȘÚNĂ ~e f. Fructul căpșunului. [G.-D. căpșunei] /cap + suf. ~+ suf. ~ună
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos și parfumat. – Din cap + suf. -uș-ună.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșúnă (fruct) s. f., g.-d. art. căpșúnei; pl. căpșúne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșúnă (fruct) s.f., g.d. art. căpșúnei; pl. căpșúne
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPȘÚNĂ, căpșuni [din DER, la art. cap (1396)]: cap (-pete), s. n. [...] < Lat. *capum, forma vulgară de la caput [...]. De aceeași proveniență trebuie să fie și căpușe, s. f. [...]. Der. căpușí (var. încăpușá), vb. (a înmuguri); căpúșnic, s. m. (frăguță, Cirsium oleraceum); căpșúnă, s. f. (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina). Der. acestui ultim cuvânt nu lasă nici o îndoială (cf. alb. și mr. căpușă „căpușă” și „fragă”); pentru suf. Pușcariu, Dacor., I, 593, propune -ună, care nu este curent în rom. (cf. REW 1668). Probabil trebuie plecat de la *căpușun, cu suf. -un, cf. gărgăun, și cu sing. refăcut pe baza pl. Der. căpșunícă, s. f. (frăguță; specie de plantă); căpșuníu, adj. (culoarea căpșunii). [...]
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșună f. poama căpșunului, roșie, comestibilă, ovoidă și cu un gust dulce acrișor; căpșunele sunt mai mari și mai rotunde decât fragile.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșúnă f., pl. ĭ1 și e, în est și căpușună, pl. ĭ1 și e (augm. d. căpușă orĭ d. lat. capĭtium, glugă care acoperea și peptu, de unde și it. cavezzone, sp. cabezon, căpăstru. Căpușună însemna la´nceput „căpățînă”, pin [!] aluz. la mărimea căpșunelor față de fragĭ. V. căpăstru. Cp. cu mincĭună, pășune). Fructu căpșunuluĭ, un fel de fragă maĭ mare. A mînca frunzele în doru căpșunelor, a te mulțămi [!] cu maĭ puțin în lipsa lucruluĭ dorit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: 1. După îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului. În original, greșit: pl. e. - LauraGellner