CAPSOMAN, -Ă, capsomani, -e, s. m. și f. (Fam.) Persoană încăpățânată; om prost. – Cf. alb. kaps.

capsoman, ~ă smf [At: CARAGIALE, S. N. 34 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf alb kaps] (Prt) 1 Persoană încăpățânată Si: captalan (12). 2 Om prost.

CAPSOMAN sm. pop. Prost și încăpățînat: Domnii creștini erau niște ~i, greoi a-i urni din loc ISP..

CAPSOMAN, -Ă, capsomani, -e, s. m. și f. (Peior.) Persoană încăpățânată; om prost. – Cf. alb. kaps.

CAPSOMAN, capsomani, s. m. Om încăpățînat, căpățînos. Cu capsomanul ăsta de Ianulea mult n-am să mai fac purici. CARAGIALE, O. III 37.

CAPSOMAN, -Ă, capsomani, -e, s. m. și f. (Peior.) Persoană încăpățînată; om prost. – Comp. alb. kaps „încăpățînat”.

CAPSOMAN ~ă (~i, ~e) m. și f. depr. 1) Persoană care nu se lasă convinsă; îndărătnic. 2) Persoană care vădește lipsă de inteligență; prost. /Orig. nec.

capsoman a. fam. prost și încăpățânat: cu budalaua, cu capsomanul ăsta CAR. [Origină necunoscută].

capsomán, -ă s. și adj. (d. cap). Fam. Prost. Încăpățînat.

capsoman (fam.) s. m., pl. capsomani

capsoman (fam.) s. m., pl. capsomani

capsoman s. m., pl. capsomani

capsoman, -ă, capsomani, -e, adj. 1. cu capul mare. 2. (peior.) încăpățânat; îndărătnic.

CAPSOMAN adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.

capsoman adj. v. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR.