CAPOTÁJ, capotaje, s. n. Accident suferit de un autovehicul sau de un avion care capotează. – Din fr. capotage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPOTÁJ ~e n. Accident survenit prin capotare. /<fr. capotage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPOTÁJ s.n. Răsturnare, dare peste cap (a unui automobil, a unui avion etc.); capotare. [Pl. -je. / cf. fr. capotage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPOTÁJ s. n. capotare. (< fr. capotage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPOTÁJ s. v. capotare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

capotáj s. n., pl. capotáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink