16 definiții pentru capitulație
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiune s. f.] – Din fr. capitulation.
capitulație sf [At: ARHIVA R. I, 105/9 / Pl: ~ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr capitulation] (Înv) 1 Capitulare (1). 2 Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. 3 Convenție impusă de către o țară independentă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiune s. f.] – Din fr. capitulation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară capitalistă, în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) capitulațiune (GHICA, S. 623) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară (capitalistă), în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Var.: (înv.) capitulațiune s. f.] – Fr. capitulation.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAPITULAȚIE s.f. (Ist.) Convenție care asigură supușilor unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. ♦ Convenție impusă de către o țară capitalistă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Gen. -iei, var. capitulațiune s.f. / cf. fr. capitulation, it. capitulazione].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAPITULAȚIE s. f. convenție internațională unilaterală, care asigură pentru cetățenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. (< fr. capitulation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAPITULAȚIE ~i f. Convenție internațională prin care un stat asigură supușilor altui stat anumite privilegii. [Art. capitulația; G.-D. capitulației; Sil. -ți-e] /<fr. capitulation
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CAPITULAȚIUNE s. f. v. capitulație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAPITULAȚIUNE s. f. v. capitulație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAPITULAȚIUNE s. f. v. capitulație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPITULAȚIUNE s. f. v. capitulație.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
capitulațiune sf vz capitulație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPITULAȚIUNE s.f. v. capitulație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
capitulați(un)e f. tractat pentru predarea unei cetăți sau pentru depunerea armelor: Capitulațiunea Parisului în 1871.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*capitulațiune f. (mlat. capitulátio, -ónis). Predare, încetare a rezistențeĭ. Convențiune care regulează drepturile supușilor uneĭ țărĭ pe teritoriu alteĭa. Fig. Sacrificiŭ impus de necesitate. – Și -áție, dar ob. -áre. – Celebrele capitulațiunĭ din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supușilor lor comise în Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I luĭ Francisc I al Franciiĭ. Adevăratele capitulațiunĭ aŭ început de la 1740 și aŭ degenerat într’o sarcină p. Turcia. Ele aŭ fost suprimate cu mare entuziasm în 1914 în timpu războĭuluĭ mondial.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
capitulație (convenție) (desp. -ți-e) s. f., art. capitulația (desp. -ți-a), g.-d. art. capitulației; pl. capitulații, art. capitulațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
capitulație (convenție) (-ți-e) s. f., art. capitulația (-ți-a), g.-d. art. capitulației; pl. capitulații, art. capitulațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
capitulație (convenție referitoare la cetățenii străini) s. f. (sil. -ți-e), art. capitulația (sil. -ți-a), g.-d. art. capitulației; pl. capitulații, art. capitulațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
capitulație, capitulațiisubstantiv feminin
- 1. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- capitulation DEX '09 DEX '98 DN