16 definiții pentru capitulație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiune s. f.] – Din fr. capitulation.

capitulație sf [At: ARHIVA R. I, 105/9 / Pl: ~ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr capitulation] (Înv) 1 Capitulare (1). 2 Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. 3 Convenție impusă de către o țară independentă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo.

CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiune s. f.] – Din fr. capitulation.

CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară capitalistă, în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) capitulațiune (GHICA, S. 623) s. f.

CAPITULAȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară (capitalistă), în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Var.: (înv.) capitulațiune s. f.] – Fr. capitulation.

CAPITULAȚIE s.f. (Ist.) Convenție care asigură supușilor unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. ♦ Convenție impusă de către o țară capitalistă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Gen. -iei, var. capitulațiune s.f. / cf. fr. capitulation, it. capitulazione].

CAPITULAȚIE s. f. convenție internațională unilaterală, care asigură pentru cetățenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. (< fr. capitulation)

CAPITULAȚIE ~i f. Convenție internațională prin care un stat asigură supușilor altui stat anumite privilegii. [Art. capitulația; G.-D. capitulației; Sil. -ți-e] /<fr. capitulation

CAPITULAȚIUNE s. f. v. capitulație.

CAPITULAȚIUNE s. f. v. capitulație.

CAPITULAȚIUNE s. f. v. capitulație.

CAPITULAȚIUNE s. f. v. capitulație.

capitulațiune sf vz capitulație

CAPITULAȚIUNE s.f. v. capitulație.

capitulați(un)e f. tractat pentru predarea unei cetăți sau pentru depunerea armelor: Capitulațiunea Parisului în 1871.

*capitulațiune f. (mlat. capitulátio, -ónis). Predare, încetare a rezistențeĭ. Convențiune care regulează drepturile supușilor uneĭ țărĭ pe teritoriu alteĭa. Fig. Sacrificiŭ impus de necesitate. – Și -áție, dar ob. -áre. – Celebrele capitulațiunĭ din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supușilor lor comise în Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I luĭ Francisc I al Franciiĭ. Adevăratele capitulațiunĭ aŭ început de la 1740 și aŭ degenerat într’o sarcină p. Turcia. Ele aŭ fost suprimate cu mare entuziasm în 1914 în timpu războĭuluĭ mondial.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

capitulație (convenție) (desp. -ți-e) s. f., art. capitulația (desp. -ți-a), g.-d. art. capitulației; pl. capitulații, art. capitulațiile (desp. -ți-i-)

capitulație (convenție) (-ți-e) s. f., art. capitulația (-ți-a), g.-d. art. capitulației; pl. capitulații, art. capitulațiile (-ți-i-)

capitulație (convenție referitoare la cetățenii străini) s. f. (sil. -ți-e), art. capitulația (sil. -ți-a), g.-d. art. capitulației; pl. capitulații, art. capitulațiile (sil. -ți-i-)

Intrare: capitulație
capitulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitulație
  • capitulația
plural
  • capitulații
  • capitulațiile
genitiv-dativ singular
  • capitulații
  • capitulației
plural
  • capitulații
  • capitulațiilor
vocativ singular
plural
capitulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitulațiune
  • capitulațiunea
plural
  • capitulațiuni
  • capitulațiunile
genitiv-dativ singular
  • capitulațiuni
  • capitulațiunii
plural
  • capitulațiuni
  • capitulațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

capitulație, capitulațiisubstantiv feminin

  • 1. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.