capitularii snp [At: DEX² / E: fr capitulaires] Acte legislative emise de regi, divizate în capitole (1).

CAPITULARII s.f.pl. (Ist.) Acte legislative emanate de la regi și divizate în capitole. [< fr. capitulaires, cf. lat. capitulum – capitol].

CAPITULARII s. f. pl. acte legislative emanate de la regi, împărțite în capitole. (< fr. capitulaires)

capiclariu sm vz capitular¹

capitular¹ sm [At: DOSOFTEI, V.S. 141/1 / V: ~iclariu / Pl: ~i / E: capitul¹ + -ar] (Înv) Membru al unui capitul¹ (1).

capitular², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr capitulaire] 1 Care aparține capitulului¹ (1) unei dioceze. 2 Care se referă la capitul¹ (1). 3 Care provine de la un capitul¹ (1). 4 Specific unui capitul¹ (1).

capitulare sf [At: MARX, C. 34 / Pl: ~lări / E: capitula] 1 (D. o armată, o cetate, un stat etc.) încetare a ostilităților și acceptare a condițiilor impuse de învingător Si: capitulație (1). 2 (Fig; d. oameni) Cedare în fața piedicilor, a greutăților etc. Si: renunțare. 3 (Fig; d. oameni) Încetare a unei acțiuni, a unei discuții etc.

CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. Convenție de capitulare. ♦ Fig. Părăsire a unei poziții ideologice, înfrîngere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare). Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279.

CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei.

CAPITULARE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula].

CAPITULAR, -Ă adj. referitor la capitul¹, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)

capitular a. ce ține de un capitul: vicar capitular. ║ n. culegere de ordonanțe ale regilor francezi din a doua rasă: Capitularele lui Carol Magnu.

*capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul, la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.

capitularii (acte) s. n. pl.

capitularii (acte) s. n. pl.

capitularii (acte regale divizate în capitole) s. n. pl.

capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări

capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări

capitular adj. m., pl. capitulari; f. sg. capitulară, pl. capitulare

capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări

CAPITULARE s. (MIL.) cedare, predare, (înv.) închinare. (~ cetății.)

CAPITULARE s. v. cedare, renunțare.

capitulare s. v. CEDARE. RENUNȚARE.

CAPITULARE s. (MIL.) predare. (înv.) închinare. (~ cetății.)