capitulare sf [At: MARX, C. 34 / Pl: ~lări / E: capitula] 1 (D. o armată, o cetate, un stat etc.) încetare a ostilităților și acceptare a condițiilor impuse de învingător Si: capitulație (1). 2 (Fig; d. oameni) Cedare în fața piedicilor, a greutăților etc. Si: renunțare. 3 (Fig; d. oameni) Încetare a unei acțiuni, a unei discuții etc.

CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. Convenție de capitulare. ♦ Fig. Părăsire a unei poziții ideologice, înfrîngere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare). Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279.

CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei.

CAPITULARE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula].

CAPITULA, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a depune armele. ♦ Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare.

capitula vi [At: MAIORESCU, D. I, 31 / Pzi: ~lez / E: fr capituler] 1-2 (D. o armată; pex; d. un stat) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. 3 (Fig; d. oameni) A da înapoi în fața piedicilor și a greutăților Si: a renunța. 4 (Fig; d. oameni) A nu mai continua o acțiune, o discuție etc. Si: a ceda.

capitular², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr capitulaire] 1 Care aparține capitulului¹ (1) unei dioceze. 2 Care se referă la capitul¹ (1). 3 Care provine de la un capitul¹ (1). 4 Specific unui capitul¹ (1).

CAPITULA, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦ Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare.

CAPITULA, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A se preda învingătorului în condițiile dictate de acesta, încetînd lupta. Armata Roșie a distrus complet armata germană și a silit-o să capituleze. ♦ Fig. A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a ceda, a se da învins (într-o discuție). Jurăm că nu vom capitula niciodată în fața unui tiran și că vom pedepsi cu moartea pe cel care va rîvni să fie rege sau dictator. CAMIL PETRESCU, T. II 512.

CAPITULA, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦ Fig. A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a ceda. – Fr. capituler (lat. lit. capitulare).

CAPITULA vb. I. intr. (Despre o armată, un stat etc.) A depune armele, a se preda învingătorului. ♦ (Fig.) A da înapoi, a ceda, a se da învins. [< fr. capituler].

CAPITULA vb. intr. (despre un beligerant) a înceta ostilitățile, predându-se învingătorului. ◊ (fig.; despre oameni) a ceda, a se da învins. (< fr. capituler, lat. capitulare)

CAPITULAR, -Ă adj. referitor la capitul¹, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)

A CAPITULA ~ez intranz. 1) (despre armate, țari beligerante) A se preda inamicului, acceptând condițiile acestuia. 2) fig. A ceda în fața greutăților; a renunța la părerile sale. /<lat. capitulare, fr. capituler

capitulà v. 1. a trata pentru supunerea unei cetăți; 2. fam. a cădea la învoială, a ceda o parte din drepturile sale.

capitular a. ce ține de un capitul: vicar capitular. ║ n. culegere de ordonanțe ale regilor francezi din a doua rasă: Capitularele lui Carol Magnu.

*capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul, la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.

*capituléz v. intr. (mlat. capitulo, -áre, d. capitulum, articul, clauză). Încetez a maĭ rezista, cedez, mă predaŭ.

capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări

capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări

capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări

capitula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capitulez, 3 capitulează; conj. prez. 1 sg. să capitulez, 3 să capituleze

capitula (a ~) vb., ind. prez. 3 capitulează

capitula vb., ind. prez. 1 sg. capitulez, 3 sg. și pl. capitulează

capitular adj. m., pl. capitulari; f. sg. capitulară, pl. capitulare

capitulez.

CAPITULARE s. v. cedare, renunțare.

CAPITULARE s. (MIL.) cedare, predare, (înv.) închinare. (~ cetății.)

capitulare s. v. CEDARE. RENUNȚARE.

CAPITULARE s. (MIL.) predare. (înv.) închinare. (~ cetății.)

CAPITULA vb. v. abandona, ceda, renunța.

CAPITULA vb. (MIL.) a ceda, a se preda, (înv.) a se închina. (Cetatea a ~.)

CAPITULA vb. (MIL.) a se preda, (înv.) a se închina. (Cetatea a ~.)

capitula vb. v. CEDA. RENUNȚA.