CAPITULANT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care capitulează; capitulard. – Din rus. kapituliant.

capitulant, ~ă [At: SCÂNTEIA, 1949, nr 1330 / Pl: ~nți, ~e / E: rs ϰaпцтyлянт] 1-2 smf, a (Persoană) care capitulează (3) Si: capitulard (1-2).

CAPITULANT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană care capitulează; capitulard. – Din rus. kapituliant.

CAPITULANT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană lipsită de tărie, gata să capituleze fără re zistență sau care părăsește o poziție ideologică în mod. laș și trădător. De la partidul lui Lenin-Stalin – rațiunea, cinstea și onoarea epocii noastre – învață partidele comuniste și muncitorești din întreaga lume să ducă o luptă necontenită pentru întărirea unității rîndurilor lor pentru întărirea legăturilor lor cu masele, pentru demascarea și zdrobirea oportuniștilor de tot felul, ă trădătorilor și capitulanților din propriile lor rînduri. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32.

CAPITULANT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană gata să cedeze cu ușurință în fața unui adversar; persoană care părăsește o poziție ideologică, care își reneagă principiile și tovarășii de luptă. – Fr. capitulant.

CAPITULANT, -Ă s.m. și f. Cel care capitulează ușor în fața adversarului; (fig.) cel care părăsește ușor o poziție; capitulard. [< fr. capitulant].

CAPITULANT, -Ă s. m. f. cel care capitulează; capitulard. (< rus. kapitulant)

CAPITULANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care capitulează ușor. 2) fig. Om laș care evită acțiunile fățișe. /<fr. capitulant

capitulant (rar) s. m., pl. capitulanți

capitulant (rar) s. m., pl. capitulanți

capitulant s. m., pl. capitulanți