CAPITAL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. (Ec. pol.) Totalitatea bunurilor economice deținute de o persoană sau de un grup de persoane, care sunt utilizate în scopul producerii de bunuri și servicii destinate vânzării și obținerii de profit. 2. (În sintagmele) Capital uman = competența salariaților, comportamentul și abilitatea intelectuală. Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. – Din fr. capital, germ. Kapital.

capital² sn vz capitală

capital¹ sn [At: MARX, C. I. 159 / V: căp~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr capital, ger Kapital] 1 Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2 (Îs) ~ constant Parte a capitalului (1) care se transformă în mijloace de producție fără să-și schimbe mărimea valorii în procesul de producție. 3 (Îs) ~ variabil Parte a capitalului (1) transformată în forță de muncă și care își schimbă valoarea în procesul de producție, reproducând propriul său echivalent și un excedent Si: plusvaloare. 4 (Îs) ~ fix Parte a capitalului (1) constant investită în mijloace de muncă (clădiri, mașini, instalații, unelte etc.) care au o oarecare fixitate, valoarea lor nefiind trecută decât parțial, pe măsura uzării, în valoarea produsului. 5 (Îs) ~ circulant Capital (1) care, în cursul procesului de producție, își trece dintr-o dată valoarea sa în valoarea noului produs, circulând în întregime, iar nu treptat și fiind alcătuit din capitalul variabil, la care se adaugă o parte a materialului constant (materii prime, materii auxiliare, combustibil etc.). 6 (Îs) ~ comercial Capitalul marfă al producătorului pe cale de a se transforma în capital bănesc. 7 (Îs) ~ bancar Capital (1) al băncilor care nu funcționează în mâinile posesorului său, ci în mâinile altei persoane, care se obligă să plătească o anumită sumă în schimbul dreptului de a-l folosi. 8 (Îs) ~ financiar Capital (1) rezultat din însumarea capitalului bancar cu cel industrial. 9 Sumă (mare) de bani (investită într-o afacere). 10 (Fig; îs) ~ de cunoștințe Ansamblul cunoștințelor pe care le posedă cineva Si: experiență.

capital³, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 258 / Pl: ~i, ~e / E: fr capital] 1 a De primă importanță Si: de frunte, fundamental, esențial. 2 a (Îs) Reparație ~ă Refacere a părților esențiale ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 3 a (Îlv) A (o) lua de ~ A acorda o importanță exagerată unui fapt, unei afirmații etc. 4-5 sf, a (Caracter tipografic) de dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită. 6-7 sf, a Majusculă. 8 a (Îs) Pedeapsă ~ă Pedeapsă cu moartea.

CAPITAL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2. Bani, sumă (mare) de bani (investiți într-o afacere). ♦ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. – Din fr. capital, germ. Kapital.

CAPITAL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. (Ec. pol.; în societatea capitalistă) Raport social de producție care se stabilește între capitaliști, proprietari ai mijloacelor de producție și proletari, lipsiți de mijloace de producție și de subsistență și nevoiți, pentru a-și cîștiga existența, să-și vîndă forța de muncă, ca pe o marfă, celor care îi exploatează; valoare care produce plusvaloare. Transformarea unei sume de bani în mijloace de producție și în forță de muncă este prima mișcare pe care o suportă cantitatea de valoare care urmează să îndeplinească funcția de capital. MARX, I 509. ◊ (După rolul pe care îl are în procesul de producție) Capital constant = parte a capitalului transformată în mijloace de producție (utilaj, materii prime etc.) fără să-și schimbe mărimea valorii în procesul de producție. Capital variabil = parte a capitalului transformată în forță de muncă și care-și schimbă valoarea în procesul de producție, reproducînd propriul ei echivalent și un excedent, plusvaloarea. Din punct de vedere al procesului de producție trebuie deosebite două părți ale capitalului: capitalul constant, cheltuit pentru mijloacele de producție (mașini, unelte de muncă, materii primi etc.) – a cărui valoare trece neschimbată (dintr-o dată sau treptat) în produsul finit – și capitalul variabil, cheltuit pentru forța de muncă. LENIN, O. XX 148. (După modul de circulație) Capital fix = parte a capitalului investită în mijloace de muncă (clădiri, utilaje etc.), care își trece valoarea asupra produsului în mod treptat, în mai multe procese de producție. Capitalul fix care intră în procesul de producție transmite produsului numai o parte a valorii sale (uzura) și continuă să funcționeze ◊ în procesul de producție în ciuda uzurii. MARX, C. II 151. Capital circulant - parte a capitalului a cărei valoare trece asupra produsului în întregime, într-un singur proces de producție. Valoarea capitalului circulant – în forță de muncă și mijloace de producție – este avansată numai pentru timpul în care se confecționează produsul, timp care depinde de scara producției, care la rîndul ei este dată o dată cu volumul capitalului fix. MARX, C. II 137. Capital financiar = capital rezultat din contopirea capitalului bancar cu cel industrial, în urma concentrării producției și a apariției monopolurilor. Concentrarea producției, monopolurile care cresc din ea, contopirea sau îngemănarea băncilor și a industriei – iată istoria apariției capitalului financiar și conținutul aceste noțiuni. LENIN, O. XXII 222. 2. Fig. Clasa capitaliștilor; capitalism. În tendința sa oarbă și nemăsurată, în nesațul său după supramuncă, capitalul răstoarnă nu numai limitele maxime de natură morală, dar și pe cele pur fizice ale zilei de muncă. MARX,I 256. Întreaga istorie a capitalului este o istorie de violențe și jafuri, de sînge și noroi. LENIN, O. XXI 91. 3. (În vorbirea curentă) Bani, sumă mare de bani investiți sau destinați a fi investiți într-o afacere. ◊ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență.

CAPITAL², -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, esențial, fundamental, de frunte. Probleme mari filozofice și sociale, însăși problema capitală a originii vieții, toate l-au muncit [pe Beldiceanu]. IONESCU-RION, 128. Vom zări în acest roman și unele din ovestiile capitale ce ne împing astăzi. RUSSO, S. 114. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice) De dimensiuni mai mari decît litera obișnuită și cu formă de obicei diferită; (despre litere în general) majuscul, verzal. Vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule. ODOBESCU, S. I 343. ◊ (Substantivat, f.) Titlurile articolelor din acest dicționar sînt tipărite cu capitale. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. Aceasta este vină grozavă, criminală, Și merită osîndă, pedeapsă capitală. ALEXANDRESCU, P. 85.

CAPITAL², -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decît litera obișnuită și cu o formă de obicei diferită; (despre litere) majuscul. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Fr. capital.

CAPITAL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. Raport social de producție care se stabilește între capitaliști, proprietari ai mijloacelor de producție, și proletari, lipsiți de mijloace de producție și de subsistență și nevoiți, pentru a-și cîștiga existența, să-și vîndă forța de muncă, ca pe o marfă, celor care îi exploatează; valoare care produce plusvaloare. 2. Fig. Clasa capitaliștilor; capitalism. 3. Bani, sumă (mare) de bani (investiți într-o afacere). ◊ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. – Fr. capital.

CAPITAL, -Ă adj. 1. Foarte important, fundamental, esențial. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decît litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. De moarte; care privește viața sau moartea. ◊ Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap].

CAPITAL s.n. 1. Valoare care produce plusvaloare; categorie economică ce reflectă relația socială de subordonare a muncitorului salariat de către capitalist. 2. (Fig.) Clasa capitaliștilor; capitalism. 3. (Curent) Bani, sumă mare de bani investită într-o afacere; bunuri, valori. ◊ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. [Pl. -luri. / < fr. capital, cf. germ. Kapital].

CAPITAL², -Ă adj. 1. foarte important, fundamental, esențial. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea. (< fr. capital, lat. capitalis)

CAPITAL¹ s. n. 1. relație socială de producție care presupune existența proprietății capitaliste asupra mijloacelor de producție și folosirea forței de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea. 2. valoare care, datorită productivității și rentabilității muncii, produce plusvaloare. 3. (fig.) clasa capitaliștilor; capitalism. 4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori. ◊ ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale. ♦ ~ de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. (< fr. capital, germ. Kapital)

CAPITAL² ~uri n. 1) Ansamblu de bunuri posedate în bani sau în natură. 2) Totalitate a resurselor bănești investite într-o afacere. ~ industrial. 3) fig. Totalitate de bunuri intelectuale, spirituale sau morale. /<fr. capital

CAPITAL¹ ~ă (~i, ~e) Care este de mare importanță; fundamental; esențial. ◊ Literă ~ă literă majusculă. Pedeapsă ~ă pedeapsă cu moartea. /<fr. capital, germ. Kapital

capital a. 1. principal, esențial: punct capital al unei afaceri; literă capitală, majusculă; 2. de moarte, mortal: pedeapsă capitală, păcat capital. ║ n. 1. sumă de bani destinată a produce dobânzi; 2. fond comercial sau industrial, sumă băgată într’o întreprindere; 3. pl. sume în circulațiune, cantități considerabile de bani: capitalurile sunt rare; 4. fig. avut intelectual: capital de cunoștințe, de idei.

*capitál, -ă adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esențial, fundamental: punct capital. Care e maĭ important: oraș capital, urbe capitală (saŭ numaĭ capitală, s. f.). Care aduce tăĭerea capuluĭ, adică moartea: crimă capitală. Literă capitală, majusculă. S. n., pl. e și urĭ. Lucru esențial. Capete sumă care aduce procent: un capital de 100 de francĭ aduce un procent de 5 francĭ. Fondurile uneĭ societățĭ de exploatare. Avere pe care o posezĭ: capital de ideĭ (Dim. fam. căpitălaș n., pl. e). S. f., pl. e Orașu în care rezidă guvernu uneĭ țărĭ, prefectu unuĭ județ ș. a.

capitală sf [At: DRĂGHICI, R. 29/24 / V: (înv) ~al² sn, ~lie / Pl: ~le / E: fr capitale] 1 Oraș de reședință, în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2 Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. corectat(ă)

capitalie sf vz capitală

CAPITALĂ, capitale, s. f. Oraș de reședință a organelor supreme ale puterii de stat; (în trecut și) oraș în care își aveau reședința organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. Pășești ca-n clipa de asalt Pe soclul alb de marmori grele, Te văd mereu veghind, înalt, în capitala țării mele. DRAGOMIR, S. 46. Se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în capitală numai de hatîrul fiului și nepoțelului lor. CARAGIALE, O. II 159. – Variantă: (învechit) capitalie (KOGĂLNICEANU, S. 10, RUSSO, S. 17) s. f.

CAPITALĂ, capitale, s. f. Oraș de reședință a organelor supreme ale puterii de stat; (în trecut) oraș în care își au reședința organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitalie s. f.] – Fr. [ville] capitale.

CAPITALĂ s.f. 1. Oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. 2. Literă (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].

CAPITALIE s.f. v. capitală.

CAPITALĂ s. f. oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. (< fr. capitale)

oraș-capitală s. n. Oraș cu funcție de capitală a unei țări ◊ „Ne-a prezentat fotografiile «din copilărie» ale orașului-capitală la rubrica «Bucureștiul necunoscut».” R.lit. 20 III 75 p. 16. ◊ „Nici unul din aceste locuri nu mai poate răspunde astăzi, cu demnitate, noului profil al orașului-capitală.” Sc. 27 IV 77 p. 1 (din oraș + capitală)

CAPITALĂ ~e f. Oraș principal, unde își au reședința organele supreme ale puterii de stat. [G.-D. capitalei] /<fr. capitale

capitală f. oraș principal, reședința guvernului unei țări.

capital² (avuție) s. n., pl. capitaluri

capital¹ adj. m., pl. capitali; f. capitală, pl. capitale

capital² (avuție) s. n., pl. capitaluri

capital¹ adj. m., pl. capitali; f. capitală, pl. capitale

capital adj. m., pl. capitali; f. sg. capitală, pl. capitale

capital s. n., pl. capitaluri

capital, pl. capitaluri

capitală (oraș, literă) s. f., g.-d. art. capitalei; pl. capitale

capitală (oraș) s. f., g.-d. art. capitalei; pl. capitale

capitală s. f., g.-d. art. capitalei; pl. capitale

CAPITAL adj. 1. v. esențial. 2. v. majuscul.

CAPITAL s. (EC.) (pop.) capete (pl.), (înv.) sermaia. (A pierdut din ~.)

CAPITAL s. v. ban.

CAPITAL adj. 1. adînc, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Schimbări ~; evenimente ~.) 2. (TIPOGR.) majuscul, mare, verzal. (Literă ~; caracter ~ al unei litere.)

capital s. v. BAN.

CAPITAL s. (EC. POL.) (pop.) capete (pl.), (înv.) sermaia. (A pierdut din ~.)

CAPITALĂ s. v. majusculă.

CAPITALĂ s. 1. (înv.) mitropolie, scaun, taht, (rusism înv.) stoliță. (~ unei țări.) 2. reședință. (~ de județ.)

CAPITALĂ s. (înv.) mitropolie, scaun, tahl, (rusism înv.) stoliță. (~ unei țări.)

CAPITALĂ s. (TIPOGR.) majusculă, verzală, literă mare. (Un titlu tipărit cu ~.)

CAPITAL 1. Bogăție, sumă mare de bani, patrimoniu. 2. Sumă de bani constituind elementul principal al unei datorii. 3. P. ext. Ansamblul resurselor acumulate la nivel micro- sau macro-economic. 4. Ansamblul valorilor materiale, spirituale rezultate din activitatea umană și și totalitatea valorilor financiare deținute de o persoană, întreprindere, țară, utilizate în scopul obținerii unui venit. Din punct de vedere al rolului și modului de valorificare în circuitul economic, c. se diferențiază în c. productiv și c. financiar. ♦ C. productiv (factor de producție) cuprinde c. real (bunuri de c. tangibil) și c. uman (bunuri de c. intangibil). C. real (valorile materiale sub forma mijloacelor de producție folosite la obținerea altor bunuri de c. și a bunurilor de consum) este format din c. fix (mașini, utilaje, instalații, echipamente, construcții etc., care participă la mai multe cicluri de producție, depreciiindu-se treptat) și c. circulant (materii prime, combustibili, semifabricate, care se consumă într-un singur ciclu de producție). C. uman include valorile spirituale productive sub forma calificării profesionale, a cunoștințelor încorporate în forța de muncă prin investiții în educație, învățămînt, cultură, sănătate etc., care sporesc eficiența muncii. C. financiar reprezintă ansamblul c. bănesc și al hîrtiilor de valoare. C. bănesc include c. lichid (cantitatea de bani necesară cumpărării de c. real și creșterii stocului de c.) și c. de împrumut (credite). Hîrtiile de valoare cuprind acțiuni, obligațiuni etc. Din punctul de vedere al eficienței economice c. se împarte în c. utilizat, consumat și acumulat. C. utilizat semnifică valoarea totală a a resurselor economice folosite în procesele productive și de distribuire a bunurilor și serviciilor, provenite din c. subscris (c. vărsat la înființarea firmei), părți din profitul realizat, emisiuni de acțiuni, înprumuturi pe diferite termene, vînzări de acțiuni. C. consumat reprezintă valoarea recuperată din amortizările anuale, inclusă în costul de producție. C. acumulat desemnează sporul de c. obținut în urma procesului de acumulare și al investițiilor nete. ♦ C. brut = masa echipamentelor în expresie valorică. C. monetar = valoarea ansamblului fondurilor disponibile exprimată în unități monetare. C. intensiv = metodă productivă care folosește mai mult c. real în comparație cu cel uman pe unitate de produs. C. flotant = parte a c. unei societăți pe acțiuni care nu este deținută de acționarii ce controlează societatea, fiind disponibilă în orice moment pentru vînzare-cumpărare de acțiuni pe piața de valori. C. individual = patrimoniul firmei unui singur agent economic. C. social (nominal) = patrimoniul aflat în proprietatea întreprinzătorilor asociați sau al unei societăți pe acțiuni; infrastructura unei economii naționale. C. permanent = c. propriu (c. social plus rezerve) la care se adaugă creditele pe termen lung și mediu. C.-risc = parte a c. unei firme investit într-o afacere riscantă, dar cu un profit probabil mare. În funcție de domeniul activității economice, c. se diferențiază în c. industrial (v. industrial), c. comercial (v. comercial) etc. 5. (În teoria marxistă) Rezultat al muncii colective însușit de proprietarii mijloacelor de producție, reprezentînd sursă a plusvalorii extorcate producătorilor direcți (salariaților) și a valorii; cuprinde: c. constant (mijloace de producție) și c. variabil (parte a c. investit în cumpărarea forței de muncă).

capital capitaluri s. n. 1. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale. 2. (deț.) fese de homosexual.

a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat

a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate).