CAPITĂLUȚĂ, capităluțe, s. f. Literă de tipar majusculă cu aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uță.

capităluță sf [At: MOLIN, V. T. / V: căp~ / Pl: ~țe / E: capital³ + -uță] Literă de tipar majusculă, care are aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv.

CAPITĂLUȚĂ, capităluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uță.

CAPITĂLUȚĂ s.f. (Poligr.) Literă de tipar majusculă, care este de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. [< capitală + -uță].

CAPITĂLUȚĂ s. f. literă de tipar majusculă, de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. (< capitală² /2/ + -uță)

CAPITĂLUȚĂ ~e f. tipogr. Literă majusculă de tipar, având aceleași dimensiuni ca și litera mică din corpul respectiv. /(literă) capitală + suf. ~uță

capităluță (majusculă redusă) s. f., g.-d. art. capităluței; pl. capităluțe (ex.: ᴀ)

capităluță s. f., g.-d. art. capităluței; pl. capităluțe

capităluță s. f., g.-d. art. capităluței; pl. capităluțe