2 intrări
17 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPESTERIE s. f. v. căpistere.[1] corectat(ă)
- În original, v. căpisterie, evident greșit. — LauraGellner
CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpesterie s. f.] – Lat. capisterium.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpesterie s. f.] – Lat. capisterium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căpester sn vz căpistere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpestere sf vz căpistere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpesterie sf vz căpistere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpistele sf vz căpistere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpistere sf [At: MAT. FOLK. I, 552 / V: ~pes~, ~pesterie, (înv) ~pester sn, ~ele / Pl: ~ri / E: ml capisterium] (Reg) 1 Covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. 2 (Îe) Din capul ~rii Oricât de puțin ai avea. 3 (Îs) ~rile morii Vase în care curge făina (după măcinare). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPESTERIE s. f. v. căpistere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂPESTERIE s. f. v. căpistere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPESTERIE s. f. v. căpistere.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Regional) Albie mică în care se frămîntă pîinea; copaie, covată. Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84. Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22. – Variantă: căpesterie (DELAVRANCEA, S. 229) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se frămîntă pîinea. [Var.: căpesterie s. f.] – Lat. capisterium.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
căpistere f. albie în care se cerne făina și se frământă pâinea. [Lat. CAPISTERIUM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpistére f. (lat capisterium, cĭur, vînturătoare). Albia (copaĭa, covata) în care se frămîntă aluatu la brutărie. Fig. A vedea albu’n căpistere, a te asigura de un lucru, a-țĭ vedea dorința realizată. – Și -érie (vest). V. cățînă, moldă, postavă, troacă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căpistere (reg.) s. f., g.-d. art. căpisterii; pl. căpisteri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpistere (reg.) s. f., g.-d. art. căpisterii; pl. căpisteri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpistere s. f., g.-d. art. căpisterii; pl. căpisteri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căpistere, -re.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
capistere s. f. – 1. Albie, covată. – 2. Jgheab care duce grîul de la coș la piatra morii. – Mr. căpisteare, megl. căpisteari. Lat. capĭstērium, de la gr. σϰαφηστήριον (Pușcariu 278; REW 1629; Candrea-Dens., 246; DAR); cf. tosc. capistejo, romanicul capischiere, abruz. capistjiera. Țicăloiu, ZRPh., XLI, 590, propune o der. puțin probabilă, de la căpestrele.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căpistere, căpisterisubstantiv feminin
- 1. Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84. DLRLC
- Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22. DLRLC
-
etimologie:
- capisterium DEX '09 DEX '98