capiște³ sf [At: PAMFILE. J. III / Pl: nct / E: cap + -iște] Căpetenie.

capiște² sf [At: PAMFILE, J. III / Pl: ~ti / E: ns cf srb kopište] Căpiță.

capiște¹ sf [At: MOXA, 356/21 / V: (înv) ~peș~ / Pl: ~ti / E: vsl капице] (Înv) 1 Templu sau altar dedicat zeităților antice (păgâne). 2 (Pex) Biserică de rit neortodox.

CAPIȘTE sf. ⛪ 1 Templu păgîn: în vechime a fost aici ~a păgînilor VLAH. ¶ 2 pr. ext. pop. Ori-ce biserică ce nu e de ritul greco-ortodox: văd în amintirea mea numai cît ~a (catolică) veche, mohorîtă, așezată în mijlocul curții GRIG. ¶ 3 Fig. Lăcaș (în spec. de petreceri, de desfrîu): casa lui era ~a desfătărilor NEGR. [vsl.].

CAPIȘTE, capiști, s. f. (Învechit și arhaizant) Templu sau altar dedicat zeilor antici; clădire decorativă în formă de templu antic. Era o vorbire cu două înțelesuri, așa cum obișnuiau să lepede în vremea veche preotesele idolilor păgîni, cînd veneau la capiști credincioșii cu o rugăciune ori cu o întrebare. SADOVEANU, P. M. 235. Stîlpii capiștii în ruină răsăreau din crîngul de dafini. M. I. CARAGIALE, C. 39. Mai are încă o grădină, cu un palat mare... cu capiște și chioșcuri frumoase. KOGĂLNICEANU, S. 7. ◊ Fig. (Cu sens peiorativ, rezultînd din atribute) Au la Sybaris nu sîntem lîngă capiștea spoielii? EMINESCU, O. I 150. La masă avea totdeauna cele mai bune vinațe și casa lui era capiștea desfătărilor. NEGRUZZI, S. I 86.

CAPIȘTE, capiști, s. f. (Înv. și arh.) Templu sau altar dedicat zeităților antice; clădire decorativă în formă de templu antic. – Slav (v. sl. kapište).

CAPIȘTE ~i f. 1) înv. Templu dedicat zeităților antice. 2) Construcție decorativă în formă de templu antic. 3) fig. rar Loc considerat demn de cinste și de închinare. /<sl. kapište

càpiște f. 1. templu păgânesc, biserică armenească: în aste ziduri de capiște străbună AL.; fig. locaș: casa lui era capiștea desfătărilor NEGR. [Slav. KAPIȘTE (din kapi, idol), lit. loc de idoli].

cápiște f. (vsl. kapište, d. kapĭ, idol, imagine; uĭgur kep, ĭakut käp, de unde și ung. kép, rom. chip. Cp. Bern. 1, 486 și 563 la vrus. kópišče, cimitir jidănesc). Templu păgînesc.

capește sf vz capiște¹

capiște (înv.) s. f., g.-d. art. capiștii; pl. capiști

capiște (înv.) s. f., g.-d. art. capiștii; pl. capiști

capiște s. f., g.-d. art. capiștii; pl. capiști

capiște (capiști), s. f. – 1. Templu, sanctuar păgîn. – 2. Biserică de rit neortodox. – 3. Local de perdiție. Sl. kapište „idol” de la kapĭ „figură”, cuvînt oriental identic cu mag. kép › rom. chip (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 283; Cihac, II, 40); cf. bg., rus. kapište. Pentru istoria cuvîntului sl., cf. Paasonen, Wörter und Sachen, VI, 143.

CAPIȘTE s. (înv.) idolniță. (~ închinată idolilor.)

*CAPIȘTE s. (înv.) idolniță. (~ închinată idolilor.)

capiște, s.f. (reg.; înv.) Casă de rugăciune pentru evrei; sinagogă. – Din sl. kapište „idol” (DLRM, MDA), de la kapĭ „figură” (Scriban, DER).

capiște, s.n. – (reg.; înv.) Casă de rugăciune pentru evrei; sinagogă (Grad, 2000; Săcel). – Din sl. kapište „idol” (DEX, DLRM, MDA), de la kapĭ „figură” (DER, Scriban).

capiște, s.n. – Casă de rugăciune pentru evrei; sinagogă (Grad 2000; Sâcel). – Din sl. kapište „idol”, de la kapĭ „figură”; cf. bg., rus. kapište (DER).