*capelúră f., pl. ĭ (fr. chevelure, după fonetizmu românesc; it. capigliatura. V. capilar). Totalitatea perilor capuluĭ: O femeĭe decoltată și cu o diademă pe capelură (G. Ibrăileanu, VR. 1923, 2, 281). V. peptănătură, chică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink