CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPELATÚRĂ s.f. Capelare. [După fr. capelage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPELATÚRĂ s. f. 1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele. 2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg. (după fr. capelage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPELATÚRĂ s. v. capelare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

capelatúră s. f., pl. capelatúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink