10 definiții pentru capela, capelare   conjugări / declinări

CAPELÁRE, capelări, s. f. (Mar.) Acțiunea de a capela; capelatură. – V. capela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPELÁRE s.f. (Mar.) Acțiunea de a capela; capelatură. [< capela].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPELÁRE s. (MAR.) capelatură. (~ a parâmei de catarg.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

capeláre s. f., g.-d. art. capelării; pl. capelări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CAPELÁ ~éz tranz. mar. (cabluri, parâme) A fixa de un catarg. /<fr. capeler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPELÁ vb. I. tr. (Mar.) A lega un cablu sau o parâmă de un catarg, de o vergă. [< fr. capeler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPELÁ vb. tr. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susține. (< fr. capeler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Fr. capeler.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

capelá vb., ind.prez. 1 sg. capeléz, 3 sg. și pl. capeleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink