CAPÎNTÓRTURĂ ~i f. Pasăre călătoare din familia ciocănitorilor, de culoare brună-cenușie, care își răsucește des capul; vârtecar. /<cap + întort („întors”) + suf. ~ură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPÎNTÓRTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul (Jynx torquilla). – Din cap¹ + întort „întors” + suf. -ură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

capîntórtură (ca-pîn-/cap-în) s. f., g.-d. art. capîntórturii; pl. capîntórturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

capîntórtură (capîntórturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

capîntórtură s. f., g.-d. art. capîntórturii; pl. capîntórturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPÂNTÓRTURĂ, capântorturi, s. f. Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap¹ + întort „întors” + suf. -ură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Corect este capîntortură, deoarece este un cuvânt compus, iar î-ul interior rămâne ca atare în acest caz. - raduborza

CAPÂNTÓRTURĂ s. (ORNIT.; Jynx torquilla) (reg.) sucitoare, vârtecap.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Corect este capîntortură, deoarece este un cuvânt compus, iar î-ul interior rămâne ca atare în acest caz. - raduborza

cap-întórtur m., pl. cap-întorturĭ (d. cap 2 și întórtur, adj., d. lat. intórtulus, dim. d. intortus, întors, întort [!], sucit). Mold. ș. a. Un fel de cĭocănitoare cînepie mare cît cĭocîrlanu (iynx torquilla). Îșĭ face cuĭbu pin [!] scorburĭ și, cînd o prinzĭ, îșĭ întoarce capu´n apoĭ [!] și se preface moartă. De aceĭa, e amestecată în farmecele vechilor Grecĭ. – Greșit scris cap-în-tortur orĭ cap-în-tortură: un cap-în tortură striga în agud (Sadov. VR. 1911, 1, 6). V. ghionoaĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink