2 definiții pentru «capântortură»   declinări

CAPÂNTÓRTURĂ, capântorturi, s. f. Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1 + întort „întors” + suf. -ură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Corect este capîntortură, deoarece este un cuvânt compus, iar î-ul interior rămâne ca atare în acest caz. - raduborza

CAPÂNTÓRTURĂ s. (ORNIT.; Jynx torquilla) (reg.) sucitoare, vârtecap.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Corect este capîntortură, deoarece este un cuvânt compus, iar î-ul interior rămâne ca atare în acest caz. - raduborza