16 definiții pentru caolin
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAOLIN s. n. Rocă argiloasă de culoare albă cu nuanță gălbuie-verzuie, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuințată în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc. ♦ (Med.) Pudră absorbantă, întrebuințată ca emolient. – Din fr. kaolin.
caolin sn [At: DA / P: ca-o~ / E: fr kaolin] 1 Rocă argiloasă de culoare albă sau ușor colorată de impurități, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuințată, mai ales, în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc. 2 (Med) Pudră absorbantă întrebuințată ca emolient.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAOLIN s. n. Rocă argiloasă de culoare albă sau ușor colorată de impurități, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuințată în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc. ♦ (Med.) Pudră absorbantă, întrebuințată ca emolient. – Din fr. kaolin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAOLIN s. n. Argilă de culoare albă, întrebuințată la fabricarea porțelanului și în electrotehnică, ca izolator. ◊ (Med.) Pudră absorbantă întrebuințată ca emolient.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAOLIN s. n. Mineral argilos alb și cristalizat, întrebuințat la fabricarea porțelanului și a unor izolatoare. ♦ (Med.) Pudră absorbantă întrebuințată ca emolient. – Fr. kaolin.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAOLIN s.n. Argilă de culoare albă, din care se fabrică porțelanul și faianța. ♦ Pudră absorbantă, folosită ca emolient. [Pron. ca-o-. / < fr. kaolin, cf. chin. kaoling – colină înaltă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAOLIN s. n. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porțelanul și faianța. ◊ pudră absorbantă, folosită ca emolient. (< fr. kaolin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAOLIN n. Rocă argiloasă de culoare albă, insolubilă, folosită în industria ceramicii, la fabricarea porțelanului, faianței etc., având anumite întrebuințări și în medicină. [Sil. ca-o-] /<fr. kaolin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caolin n. argilă din care se face porțelan.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*caolín n., pl. urĭ (fr. engl. kaolin, d. chinezescu kao, înalt, și ling, deal). Min. Un feldspat alb întrebuințat la facerea porțelanuluĭ și a hîrtiiĭ de ziare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*kaolín, V. caolin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caolin s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caolin s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caolin s. n. (sil. ca-o-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caolin
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
caolin, (engl.= kaoline) argilă oligomictică reziduală alcătuită preponderent din caolinit și subordonat din halloysit, monotermit, cuarț și hematit. Este, de obicei, compact, fin pământos, gras la pipăit, de culoare albă cu nuanță gălbuie, verzuie sau roz, datorită impurificațiilor. C. este plastic și refractar, iar capacitatea de absorbție și schimb ionic sunt moderate. C. se formează prin alterarea rocilor magmatice și metamorfice bogate în feldspați și feldspatoizi. Se utilizează în industria ceramicii fine, în industria refractarelor, a hârtiei, a unor vopsele și lacuri etc.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: ca-o-lin
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caolinsubstantiv neutru
- 1. Rocă argiloasă de culoare albă cu nuanță gălbuie-verzuie, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuințată în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Pudră absorbantă, întrebuințată ca emolient. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- kaolin DEX '09 DEX '98 DLRM DN