cancelarist, ~ă [At: GOLESCU, Î. 131 / V: ~nțe~, ~nțella~, ~nțelist / Pl: ~iști, ~e / E: cancelar + -ist] 1-3 sm (Înv; îf ~nțe~) Funcționar într-o cancelarie (1-3) Si: conțopist, (înv) diac, grămătic, logofăt. 4 a (Iuz; prt; îc) ~sto-birocratic Birocratic.

*cancelaríst m. (d. cancelarie; rus. kancelĕarist). Vechĭ. Grefier, scriitor, bĭurocrat, copist. – Și canțelerist (formă maĭ veche) și cănțălărist (pop.).