12 definiții pentru „cantitate”   declinări

CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Câtime, număr, mărime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care poate să nu se țină seamă. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare. 3. Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare a însușirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate și traduse numeric. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantité, lat. quantitas, -atis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Câtime, număr, mărime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seamă. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare. 3. Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare al însușirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate și traduse numeric. ♦ Însușire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregătește aceste modificări. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantité, lat. quantitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

cantitáte s. f., g.-d. art. cantitắții; pl. cantitắți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTITÁTE s. 1. câtime, mărime, (înv.) cătățime. (O anumită ~ măsurabilă.) 2. v. număr. 3. v. sumă. 4. v. volum. 5. cantitate de electricitate v. sarcină electrică; cantitate de mișcare v. impuls.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTITÁTE ~ăți f. 1) Însușire a obiectelor determinată prin numărare, măsurare sau calculare. 2) Proprietate care poate fi reprezentată printr-o mărime obținută prin numărare sau prin măsurare. 3) lingv. Durată de pronunțare a sunetelor. [Art. cantitatea; G.-D. cantității] /<fr. quantité, lat. quantitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică desemnând determinări ale obiectelor și proceselor care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei, gradului etc., a cărei schimbare între anumite limite nu produce transformări ale calității acestora, ci pregătește numai aceste transformări. V. calitate. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare; tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ♦ câtime, număr, mărime. ♦ (Log.) Criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului. 3. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. [Cf. fr. quantité, it. quantità, lat. quantitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTITÁTE s. f. 1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor și proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc. 2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ◊ câtime, număr, mărime. 3. (log.) criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului. 4. durata rostirii unui sunet, a unei silabe. (< fr. quantité, lat. quantitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Însușire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregătește aceste modificări. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau o numărare. 3. Câtime, număr, mărime. ◊ (Mat.) Cantitate pozitivă (sau negativă) = cantitate precedată de semnul plus (sau minus). ◊ Expr. A produce în cantități industriale = a produce în cantități mari. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seamă. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Fr. quantité (lat. lit. quantitas, -atis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Proprietate, în sușire a obiectelor, a cărei schimbare nu produce la început schimbări radicale în calitatea obiectelor, ci numai pregă­tește aceste schimbări. 2. Însușire a fenomenelor și a obiectelor de a putea fi mărite sau micșorate, măsurate sau numărate. Orice lucru util, ca fierul, hîrtia etc., trebuie privit sub un dublu aspect: al calității și al cantității. MARX, C. I 69. 3. Cîtime, număr, mărime. Plata muncii după cantitate și calitate.Sporirea producției în agricultură și a canti­tăților de cereale-marfă a devenit în momentul de față o problemă de stat, o problemă a întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2695. ◊ (Algebră) Cantitate pozitivă (sau negativă) = cantitate precedată de semnul plus; (sau minus). ◊ Expr. A produce în cantități industriale = a produce în cantități mari. (F i g., glumeț) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seamă. ◊ (Cuprinzînd în sine o idee de superlativ) Calitatea trebuie preferată cantității. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. Versi­ficația în limbile clasice se bazează pe cantitatea silabelor,
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cantitáte s. f., g.-d. art. cantității; pl. cantități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cantitate f. 1. tot ce poate fi măsurat sau numărat, mărit sau micșorat; 2. mulțime, număr mare: cantitate de persoane; 3. Muz. și Gram. durată relativă a notelor sau a silabelor, acute și grave, lungi și scurte.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*cantitáte f., pl. ățĭ (lat. quántitas, -átis, d. quantus, cît). Cîtime, număr, mulțime, ceĭa ce se poate mări saŭ micșora: o cantitate de grîŭ. Cantitate neglijabilă, care n´are multă valoare. Muz. și gram. Durata maĭ lungă saŭ maĭ scurtă cît îțĭ trebuĭe ca să scoțĭ o notă saŭ să pronunțĭ o silabă. V. calitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink