CANTILÁȚIE s. f. formă a serviciului religios, psalmodiere a liniei melodice, în care predomină recitativele și recitările. (după lat. cantilare, a fredona)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cantilație (‹ lat. cantilare, „a fredona”), termen ce desemnează o specie de psalmodie*, apropiată de recitare, utilizată în cântul liturgic gregorian*.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink