*cantatríce f. (lat. cantátrix, -tricis). Rar. Cîntăreață de profesiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cîntăréț, -eáță s., pl. f. ețe. Care știe să cînte din gură. Care are profesiunea de a cînta din gură. Dascal [!], acela care cîntă la strană în biserică. Fig. Poet, rapsod, bard. – Fem. și cantatrice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink