CANTABILITATE s. f. Însușire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr-o compoziție vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică expresivă. ♦ Calitate a versurilor de a fi muzicale; muzicalitate. – Cantabil + suf. -itate. Cf. it. cantabilità.

cantabilitate sf [At: DEX² / Pl: ~tăți / E: cantabil + -itate] 1 Însușire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr-o compoziție vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică expresivă. 2 (D. versuri) Muzicalitate.

CANTABILITATE s. f. Însușire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr-o compoziție vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică expresivă. ♦ Calitate a versurilor de a fi muzicale; muzicalitate. – Cantabil + suf. -itate. Cf. it. cantabilita.

CANTABILITATE s.f. Însușire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă; (lit.) calitate a versurilor de a fi muzicale; muzicalitate. [Cf. it. cantabilità].

CANTABILITATE s. f. 1. însușire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă. 2. calitate a versurilor de a fi muzicale. (< it. cantabilità)

cantabilitate s. f., g.-d. art. cantabilității

cantabilitate s. f., g.-d. art. cantabilității

cantabilitate s. f., g.-d. art. cantabilității

CANTABILITATE s. melodicitate, muzicalitate. (~ unor versuri.)

CANTABILITATE s. melodicitate, muzicalitate. (~ unor versuri.)

cantabilitate, proprietate a unei melodii sau a unei lucrări muzicale sau instrumentale de „a fi cântată”, de a se desfășura în cele mai comode registre (1) ale vocilor (1) sau instrumentelor, de a se compune din intervale* muzicale ușor de intonat și din valori* ritmice moderate, de a avea cursivitate și expresivitate.