CANTABILE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Clar, expresiv; melodios. – Cuv. it.

cantabile [At: DEX² / E: it cantabile] 1 av (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În mod clar, expresiv Si: cantando, melodios. 2 sn Parte dintr-o bucată muzicală interpretată cantabile (1).

CANTABILE adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În mod clar, expresiv; melodios. 2. S. n. Parte dintr-o lucrare muzicală instrumentală executată în acest mod. – Cuv. it.

CANTABILE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În mod clar, expresiv, melodios. – It. cantabile.

CANTABILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție a unei fraze dintr-o bucată instrumentală) Cantabil. // s.n. Parte dintr-o lucrare instrumentală executată în acest mod. [< it., fr. cantabile].

CANTABILE I. adv. (muz.) cantabil. II. s. n. parte dintr-o lucrare instrumentală executată în acest mod. (< it. cantabile)

CANTABILE adv. muz. În mod clar și expresiv. /Cuv. it.

*cantábile n., pl. tot așa (cuv. it.). Muz. Melodie ușoară și plăcută, une-orĭ melancolică și de un ritm moderat.

CANTABIL, -Ă, cantabili, -e, adj. Care (se) poate cânta; melodios. – Din lat. cantabilis, it. cantabile.

cantabil, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: lat cantabilis, it cantabile] (Liv) Care (se) poate cânta Si: melodios.

CANTABIL, -Ă, cantabili, -e, adj. (Livr.) Care (se) poate cânta; melodios. – Din lat. cantabilis, it. cantabile.

CANTABIL, -Ă adj. Melodios, expresiv, cu ritm moderat. [< it. cantabile].

CANTABIL, -Ă adj. melodios, expresiv; cu ritm moderat. (< it. cantabile, lat. cantabilis)

CANTABIL ~ă (~i, ~e) livr. Care se poate cânta; care produce sunete placute auzului; melodios. /<lat. cantabilis, it. cantabile

*cantábil, -ă adj. (lat. cantabilis). Care se poate cînta.

cantabile adv., s. n.

cantabil adj. m., pl. cantabili; f. cantabilă, pl. cantabile

cantabil adj. m., pl. cantabili; f. cantabilă, pl. cantabile

cantabil adj. m., pl. cantabili; f. sg. cantabilă, pl. cantabile

CANTABIL adj. (MUZ.) melodios, muzical. (O structură ~.)

CANTABIL adj. (MUZ.) melodios, muzical. (O structură ~.)

cantabile (cuv. it., „cantabil”, „ceea ce poate fi redat în maniera cântului”), indicație de expresie prin care se cere scoaterea în relief a melodiei principale, dându-i-se un caracter expresiv. În muzica instr., indicația c. care o interpretează în maniera cântului vocal. Deseori se folosește în completarea unei indicații de tempo (2) (ex.: andante c.). V. cantando.