2 intrări
18 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CANOTIERĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. [chapeau] canotier.
CANOTIERĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. [chapeau] canotier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
canotieră sf [At: CARAGIALE, ap. CADE / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: fr canotier] Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANOTIERĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. – Pronunțat: -ti-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANOTIERĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – După fr. canotier.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CANOTIERĂ s.f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pron. -ti-e-. / < fr. (chapeau) canotier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANOTIERĂ s. f. pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. (< fr. /chapeau/ canotier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CANOTIERĂ ~e f. Pălărie de paie cu fundul și borurile drepte. [Sil. -ti-e-] /<fr. (chapeau) canotier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CANOTIER, -Ă, canotieri, -e, s. m. și f. (Rar) Canotor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. canotier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANOTIER, -Ă, canotieri, -e, s. m. și f. (Rar) Canotor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. canotier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
canotier, ~ă smf [At: DEX2 / P: ~ti-er / Pl: ~i, ~e / E: fr canotier] 1-2 Canotor (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANOTIER, -Ă s.m. și f. Sportiv care practică canotajul; canotor. [Pron. -ti-er. / < fr. canotier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANOTIER, -Ă s. m. f. canotor. (< fr. canotier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CANOTIER ~ă (~i, ~e) m. și f. Sportiv care practică canotajul. [Sil. -ti-er] /<fr. canotier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
canotieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. canotierei; pl. canotiere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
canotieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. canotierei; pl. canotiere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canotieră (canotoare, pălărie) s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. canotierei; pl. canotiere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CANOTIER s. v. canotor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
canotier s. v. CANOTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -ti-e-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: -ti-e-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
canotieră, canotieresubstantiv feminin
- 1. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- [chapeau] canotier DEX '09 DEX '98 DN
canotier, canotierisubstantiv masculin canotieră, canotieresubstantiv feminin
- 1. Sportiv care practică canotajul. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: canotor
etimologie:
- canotier DEX '09 DEX '98 DN