2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
canonit, ~ă a [At: CARAGIALE, N. S. 54 / Pl: ~iți, ~e / E: canoni] 1 Pedepsit. 2 Chinuit.
canonit a. turmentat, chinuit: om canonit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANONI, canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANONI, canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CANONI, canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
canoni [At: (a. 1652) GCR I, 161 / 8 / Pzi: ~nesc / E: canon] (Înv) 1 vt A pedepsi Cf canon (3). 2-3 vtr (Pex) A (se) chinui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANONI, canonesc, vb. IV. Refl. A se chinui, a se trudi, a se munci. Soldați răzleți se canoneau să scape din rîpă. CAMILAR, N. I 49. Te iartă inima să mă lași canonindu-mă să aflu ceea ce tu poți să-mi spui în trei cuvinte? SLAVICI, V. P. 83. A crescut băiatul canonit și muncit și a ajuns, după ucenicie, culegător. CARAGIALE, O.II 26. ◊ Refl. reciproc. Vă canoniți unul pe altul degeaba; nici tu nu ești de ea, nici ea de tine. CARAGIALE, O. 1 245. ♦ Tranz. A chinui, a tortura. (Fig.) Cu trei degete își scoate o porție cam mare pentru o biată foiță... pe care o canonește multă vreme, pînă ce ajunge să-și fabrice din ea o țigară cît toate zilele. BASSARABESCU, V. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE CANONI mă ~esc intranz. pop. 1) A se supune unui canon; a se căzni; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi. /Din canon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CANONI ~esc tranz. pop. A face să se canonească; a supune unui canon; a chinui; a căzni. /Din canon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
canonì v. 1. a da un canon sau pedeapsă bisericească; 2. fig. a se chinui: destul s’a canonit, săracul!
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*canonésc v. tr. (d. canon). Vechĭ. Pedepsesc printr’un canon bisericesc. Azĭ. Chinuĭesc, căznesc, torturez. V. canonisesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
canoni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonesc, 3 sg. canonește, imperf. 1 canoneam; conj. prez. 1 sg. să canonesc, 3 să canonească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
canoni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonesc, imperf. 3 sg. canonea; conj. prez. 3 să canonească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canoni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonesc, imperf. 3 sg. canonea; conj. prez. 3 sg. și pl. canonească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CANONIT adj. v. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
canonit adj. v. CHINUIT. CONSUMAT. FRĂMÎNTAT. MUNCIT. NECĂJIT. TRUDIT. ZBUCIUMAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANONI vb. 1. v. tortura. 2. v. strădui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CANONI vb. 1. a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi crima.) 2. a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
canonit, -ă, canoniți, -te, adj. Chinuit, pedepsit : „Femeia a rămas tot așa, canonită de dracul” (Bilțiu, 1999: 400). – Din canoni (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canoni, canonesc, v.t. (reg.) A chinui, a hăitui, a face pe cineva să sufere: „…că numai noaptea îl putea prinde, ziua nu-l putea cănoni cu nimic” (Bilțiu, 1999: 224). – Din canon (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canoni, canonesc, vb. tranz. – (reg.) A chinui, a hăitui, a face pe cineva să sufere: „…că numai noaptea îl putea prinde, ziua nu-l putea cănoni cu nimic” (Bilțiu, 1999: 224). – Din canon (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canoni, vb. tranz. – A chinui, a hăitui, a face pe cineva să sufere: „… că numai noaptea îl putea prinde, ziua nu-l putea cănoni cu nimic” (Bilțiu 1999: 224). – Din canon „chin, suferință; pedeapsă” (< sl. kanonu).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
canonit, canonităadjectiv
canoni, canonescverb
-
- Soldați răzleți se canoneau să scape din rîpă. CAMILAR, N. I 49. DLRLC
- Te iartă inima să mă lași canonindu-mă să aflu ceea ce tu poți să-mi spui în trei cuvinte? SLAVICI, V. P. 83. DLRLC
- A crescut băiatul canonit și muncit și a ajuns, după ucenicie, culegător. CARAGIALE, O.II 26. DLRLC
- Vă canoniți unul pe altul degeaba; nici tu nu ești de ea, nici ea de tine. CARAGIALE, O. 1 245. DLRLC
- Cu trei degete își scoate o porție cam mare pentru o biată foiță... pe care o canonește multă vreme, pînă ce ajunge să-și fabrice din ea o țigară cît toate zilele. BASSARABESCU, V. 36. DLRLC
-
etimologie:
- canon DEX '09 DEX '98