2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canonit, ~ă a [At: CARAGIALE, N. S. 54 / Pl: ~iți, ~e / E: canoni] 1 Pedepsit. 2 Chinuit.

canonit a. turmentat, chinuit: om canonit.

CANONI, canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.

CANONI, canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.

CANONI, canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.

canoni [At: (a. 1652) GCR I, 161 / 8 / Pzi: ~nesc / E: canon] (Înv) 1 vt A pedepsi Cf canon (3). 2-3 vtr (Pex) A (se) chinui.

CANONI, canonesc, vb. IV. Refl. A se chinui, a se trudi, a se munci. Soldați răzleți se canoneau să scape din rîpă. CAMILAR, N. I 49. Te iartă inima să mă lași canonindu-mă să aflu ceea ce tu poți să-mi spui în trei cuvinte? SLAVICI, V. P. 83. A crescut băiatul canonit și muncit și a ajuns, după ucenicie, culegător. CARAGIALE, O.II 26. ◊ Refl. reciproc. Vă canoniți unul pe altul degeaba; nici tu nu ești de ea, nici ea de tine. CARAGIALE, O. 1 245. ♦ Tranz. A chinui, a tortura. (Fig.) Cu trei degete își scoate o porție cam mare pentru o biată foiță... pe care o canonește multă vreme, pînă ce ajunge să-și fabrice din ea o țigară cît toate zilele. BASSARABESCU, V. 36.

A SE CANONI mă ~esc intranz. pop. 1) A se supune unui canon; a se căzni; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi. /Din canon

A CANONI ~esc tranz. pop. A face să se canonească; a supune unui canon; a chinui; a căzni. /Din canon

canonì v. 1. a da un canon sau pedeapsă bisericească; 2. fig. a se chinui: destul s’a canonit, săracul!

*canonésc v. tr. (d. canon). Vechĭ. Pedepsesc printr’un canon bisericesc. Azĭ. Chinuĭesc, căznesc, torturez. V. canonisesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

canoni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonesc, 3 sg. canonește, imperf. 1 canoneam; conj. prez. 1 sg. să canonesc, 3 să canonească

canoni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonesc, imperf. 3 sg. canonea; conj. prez. 3 să canonească

canoni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonesc, imperf. 3 sg. canonea; conj. prez. 3 sg. și pl. canonească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CANONIT adj. v. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat.

canonit adj. v. CHINUIT. CONSUMAT. FRĂMÎNTAT. MUNCIT. NECĂJIT. TRUDIT. ZBUCIUMAT.

CANONI vb. 1. v. tortura. 2. v. strădui.

CANONI vb. 1. a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi crima.) 2. a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

canonit, , canoniți, -te, adj. Chinuit, pedepsit : „Femeia a rămas tot așa, canonită de dracul” (Bilțiu, 1999: 400). – Din canoni (MDA).

canoni, canonesc, v.t. (reg.) A chinui, a hăitui, a face pe cineva să sufere: „…că numai noaptea îl putea prinde, ziua nu-l putea cănoni cu nimic” (Bilțiu, 1999: 224). – Din canon (MDA).

canoni, canonesc, vb. tranz. – (reg.) A chinui, a hăitui, a face pe cineva să sufere: „…că numai noaptea îl putea prinde, ziua nu-l putea cănoni cu nimic” (Bilțiu, 1999: 224). – Din canon (MDA).

canoni, vb. tranz. – A chinui, a hăitui, a face pe cineva să sufere: „… că numai noaptea îl putea prinde, ziua nu-l putea cănoni cu nimic” (Bilțiu 1999: 224). – Din canon „chin, suferință; pedeapsă” (< sl. kanonu).

Intrare: canonit
canonit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canonit
  • canonitul
  • canonitu‑
  • canoni
  • canonita
plural
  • canoniți
  • canoniții
  • canonite
  • canonitele
genitiv-dativ singular
  • canonit
  • canonitului
  • canonite
  • canonitei
plural
  • canoniți
  • canoniților
  • canonite
  • canonitelor
vocativ singular
plural
Intrare: canoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • canoni
  • canonire
  • canonit
  • canonitu‑
  • canonind
  • canonindu‑
singular plural
  • canonește
  • canoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • canonesc
(să)
  • canonesc
  • canoneam
  • canonii
  • canonisem
a II-a (tu)
  • canonești
(să)
  • canonești
  • canoneai
  • canoniși
  • canoniseși
a III-a (el, ea)
  • canonește
(să)
  • canonească
  • canonea
  • canoni
  • canonise
plural I (noi)
  • canonim
(să)
  • canonim
  • canoneam
  • canonirăm
  • canoniserăm
  • canonisem
a II-a (voi)
  • canoniți
(să)
  • canoniți
  • canoneați
  • canonirăți
  • canoniserăți
  • canoniseți
a III-a (ei, ele)
  • canonesc
(să)
  • canonească
  • canoneau
  • canoni
  • canoniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

canonit, canoniadjectiv

canoni, canonescverb

  • 1. popular A (se) chinui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soldați răzleți se canoneau să scape din rîpă. CAMILAR, N. I 49. DLRLC
    • format_quote Te iartă inima să mă lași canonindu-mă să aflu ceea ce tu poți să-mi spui în trei cuvinte? SLAVICI, V. P. 83. DLRLC
    • format_quote A crescut băiatul canonit și muncit și a ajuns, după ucenicie, culegător. CARAGIALE, O.II 26. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Vă canoniți unul pe altul degeaba; nici tu nu ești de ea, nici ea de tine. CARAGIALE, O. 1 245. DLRLC
    • format_quote figurat Cu trei degete își scoate o porție cam mare pentru o biată foiță... pe care o canonește multă vreme, pînă ce ajunge să-și fabrice din ea o țigară cît toate zilele. BASSARABESCU, V. 36. DLRLC
etimologie:
  • canon DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.