CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANONÁRH ~i m. Călugăr care orânduiește slujba în strană la mănăstirile și catedralele ortodoxe. /<ngr. kanonarhis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Ngr. kanonárhis.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

canonárh s. m., pl. canonárhi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

canonarh (Biz.) (‹ gr. ϰανονάρχης) sau protocanonarh (πρωτοϰανονάρχης), cântăreț care conducea cântarea canoanelor (2) și se îngrijea de tipic*.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

canonárh, canonarhi s. m. 1. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei în m-rile și catedralele ortodoxe. 2. (Înv.) Primul psalt în bisericile mai mari (cântând mai ales canoanele). – Din gr. kanonarhis.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink