CANIÓTĂ, caniote, s. f. Vas cu coșuleț în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; sumă strânsă în acest scop. – Din fr. cagnotte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANIÓTĂ s.f. Sumă de bani obținută din partea de câștig oferită de jucătorii de cărți pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară, obiect în care se strânge această sumă. [Pron. -ni-o-. / < fr. cagnotte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANIÓTĂ s. f. sumă de bani din partea de câștig oferită de jucătorii de cărți pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară în care se strânge suma. (< fr. cagnotte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

caniótă (canióte), s. f. – Sumă strînsă la jocul de cărți. Fr. cagnotte.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

caniótă s. f. (sil. -nio-), pl. canióte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*canĭótă, V. cañotă (după canya).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*cañótă f., pl. e (fr. cagnotte). Vas orĭ coșuleț în care se strîng baniĭ din cîștigu jucătorilor. Suma care se adună în acest vas. – Fals canĭotă. Cp. cu coñac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink