CANÍCULĂ, canicule, s. f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arșiță, zăpușeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANÍCULĂ ~e f. 1) Perioadă ce corespunde intervalului de timp de la 22 iulie și până la 23 august, caracterizată prin temperaturi înalte. 2) Căldură mare și dogoritoare specifică zilelor de vară; arșiță. [G.-D. caniculei] /<fr. canicule, lat. canicula
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANÍCULĂ s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare; zăpușeală. [< fr. canicule, cf. Canicula – nume al stelei Sirius din constelația Câinelui].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANÍCULĂ s. f. 1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu Soarele. 2. căldură dogoritoare; zăpușeală în zilele de vară. (< fr. canicule, lat. canicula)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANÍCULĂ, canicule, s. f. Căldură dogoritoare; arșiță. – Fr. canicule (lat. lit. canicula).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANÍCULĂ s. (MET.) arșiță, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pâclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
canículă s. f., g.-d. art. canículei; pl. canícule
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*canículă f. (lat. canicula, cățea, d. canis, cîne [!], cățea). Astr. Numele constelațiuniĭ Cîneluĭ Mare. Epoca cînd ĭa [!] răsare și apune odată cu soarele și cînd e foarte cald (22 Ĭuliŭ – 22 Aŭg.). Fig. Arșiță: ce caniculă!
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANICULĂ (‹ fr., lat.) s. f. Căldură mare, specifică zilelor de vară; arșiță. ♦ Perioadă de timp, caracterizată, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsă între 22 iul. și 23 aug., cînd steaua Sirius (din constelația Cîinele Mare) răsare și apune o dată cu Soarele. Maxima absolută din România a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la stația Ion Sion, jud. Brăila).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink