canibálă s. f., g.-d. art. canibálei; pl. canibále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud, sălbatic, feroce. – Din fr. cannibale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANIBÁL ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care se hrănește cu carne de om; antropofag. 2) fig. Persoană care vădește cruzime excesivă. /<fr. cannibale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANIBÁL, -Ă s.m. și f. 1. Sălbatic care mănâncă carne de om; antropofag. 2. (Fig.) Om crud, feroce. [< fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANIBÁL, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie. II. s. m. f. 1. antropofag. 2. (fig.) om crud, feroce. (< fr. cannibale, sp. canibal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud. – Fr. cannibale.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CANIBÁL s. antropofag, (pop.) căpcăun.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

canibál s. m., pl. canibáli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*canibál, -ă s. și adj. (fr. cannibale, d. sp. canibal și caribal, care vine d. Caribe, insulele Antile locuite de dispăruțiĭ Caraibĭ, care erau antropofagĭ; it. cannibale). Antropofag. Fig. Om feroce.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink