CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÍȚIE f. Încărunțire parțială sau totală a părului. [Art. caniția; G.-D. caniției; Sil. -ți-e] /<fr. canitie, lat. canities
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÍȚIE s.f. Încărunțire a părului. [Gen. -iei. / < fr. canitie, cf. lat. canities – albeață].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÍȚIE s. f. încărunțire a părului. (< fr. canitie, lat. canities)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÍȚIE s. (BIOL.) căruntețe, cărunțeală, (rar) cărunție. (~ părului unei persoane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

caníție s. f. (sil. -ți-e), art. caníția (sil. -ți-a), g.-d. caníții, art. caníției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink