6 definiții pentru «caniș»   declinări

CANÍȘ s. m. Specie de câini cu părul creț. – Din fr. caniche.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÍȘ m. 1) Rasă de câini cu părul creț, folosită mai ales la vânătoarea pe baltă. 2) Câine din această rasă. /<fr. caniche
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÍȘ s.m. Specie de câini cu părul creț. V. pudel. [< fr. caniche].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÍȘ s. m. câine de agrement cu părul creț, cu aspect frumos. (< fr. caniche)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

caníș s. m., pl. caníși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CANICHE (cuv. fr.) [caniș] subst. Rasă de cîini de origine africană cu blana buclată sau franjurată formînd suvițe răsucite (șnur), de culoare neagră, albă, maro, portocalie, argintie. Au urechi lungi ce atîrnă peste obraji. Există trei varietăți, deosebite numai prin talie: c. mare (45-55 cm), c. mijlociu (35-45 cm) și c. pitic (maximum 35 cm).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink