18 definiții pentru cangur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANGUR, canguri, s. m. Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii mici (Macropus giganteus). – Din fr. kangourou.

cangur sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr kangourou] Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă, unde își ține puii când sunt mici (Macropus giganteus).

CANGUR, canguri, s. m. Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii când sunt mici (Macropus giganteus). – Din fr. kangourou.

CANGUR, canguri, s. m. Mamifer erbivor din ordinul marsupialelor, care trăiește în Australia și a cărui femelă are sub pîntece o pungă în care ține puii cînd sînt mici.

CANGUR, canguri, s. m. Mamifer erbivor care trăiește în Australia și a cărui femelă are sub pîntece o pungă în care își ține puii cînd sînt mici (Macropus giganteus).Fr. kangourou.

CANGUR s.m. Mamifer marsupial din Australia, a cărui femelă își poartă puii într-un fel de pungă sub pîntece. [< fr. kangourou, cf. engl. kangaroo < cuv. australian].

CANGUR s. m. mamifer marsupial erbivor mare, din Australia, cu picioarele posterioare lungi, care îi permit deplasarea prin salturi. (< fr. kangourou)

CANGUR ~i m. Animal marsupial din Australia, erbivor, având coadă lungă și labele anterioare scurte, care se deplasează prin salturi. /<fr. kangourou

*cángur saŭ cangúr m. (fr. kangourou, d. engl. kangaroo, cuv. australian). Cel maĭ mare animal marsupial, trăitor în Australia și devenit rar astăzĭ (mácropus gigantéus).

canguru m. cuadruped rozător, originar din Noua-Olanda (Australia) și prevăzut cu un buzunar, în care își așcunde puii; picioarele sale de dinainte sunt mai mici ca cele de dinapoi (Halmaturus).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CANGUR (< fr.) s. m. Mamifer marsupial, erbivor, care trăiește în Australia, Tasmania, ins. Noua Guinee (aclimatizat și în Noua Zeelandă), de c. 1,5 m înălțime (de la cap la coadă poate atinge 3,5 m, iar coada poate avea 1,2 m); are poziție bipedă și se deplasează prin salturi de c. 13 m lungime (Macropus giganteus).

CANGURULUI (KANGAROO) [kæŋgərú:], Insula ~, ins. în S Australiei, la întrarea în G. St. Vicent și Spencer (Marele Golf Australian); 4,35 mii km2; c. 3,3 mii loc. Relief cu aspect deșertic. Parcuri naționale.

KANGAROO v. Cangurului, Insula ~.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cangur, canguri s. m. moldovean care umblă prin țară în căutarea unui loc de muncă.

Intrare: cangur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cangur
  • cangurul
  • canguru‑
plural
  • canguri
  • cangurii
genitiv-dativ singular
  • cangur
  • cangurului
plural
  • canguri
  • cangurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cangur, cangurisubstantiv masculin

  • 1. Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii mici (Macropus giganteus). DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.