CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. [Var.: gangrénă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANGRÉNĂ ~e f. 1) Alterare a unui țesut din organism (ca urmare a unei infecții, a unui traumatism, a unor tulburări circulatorii etc.). 2) fig. Stare de descompunere morală, de corupție etc. [G.-D. cangrenei] /<fr. gangrene, lat. gangraena
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANGRÉNĂ s.f. (Med.) Alterare (ireversibilă) a unei părți din țesuturile animale, care se întinde și duce la distrugerea lor. [Var. gangrenă s.f. / < it. cangrena, fr. gangrène < gr. gangraina – rană].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANGRÉNĂ s. f. 1. distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. 2. (fig.) stare de descompunere morală, de corupție. (< fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. [Var.: gangrénă s. f.] – Fr. gangrène (lat. lit. gangraena).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cangrénă (cangréne), s. f. – Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. – Var. gangrenă. Fr. gangrène. Oricît ar fi de incorectă, forma cu c- pare a fi înlocuit definitv forma etimologică, cu siguranță datorită unei apropieri instinctive cu cancer. – Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cangrénă s. f., g.-d. art. cangrénei; pl. cangréne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE CANGRENÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi) A contracta o cangrenă; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Fr. gangrener.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
nsho_ci
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANGRENÁ vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un țesut care se ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cangrená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangreneáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*gangrénă f., pl. e (vgr. gággraina, d. gráo, graĭno, rod). Distrugerea completă a viețiĭ organice într´o parte moale, care distrugere amenință și restu corpuluĭ: gangrena e frecŭentă în spitalele militare de campanie. Bot. Boală care distruge scoarța și lemnu arborilor. Fig. Corupțiune: gangrena politică. – Fals cangrenă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*gangrenizéz v. tr. (d. gangrenă). Prefac în gangrenă. V. refl. Buba s´a gangrenizat. – Și gangrenéz (fr. gangrener). – Fals cangr-.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GANGRÉNĂ (CANGRÉNĂ) (‹ fr., it.) s. f. (MED.) Necroză combinată cu putrefacție a unor țesuturi sau organe, datorită suprimării circulației arteriale (g. uscată) sau venoasă (g. umedă), de origine infecțioasă. Apare frecvent la extremitățile inferioare în cursul degerăturilor, bolilor obstructive ale artelor sau venelor etc. ◊ G. gazoasă = boală toxiinfecțioasă gravă, datorată pătrunderii și dezvoltării în organism a unor microbi anaerobi (Clostridium perfringens sau aedematiens, Vibrionum septicum) și caracterizată prin edem local, stare septică etc.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink