8 definiții pentru canetă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CANETĂ, canete, s. f. Țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură. – Din fr. canette.
CANETĂ, canete, s. f. Țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură. – Din fr. canette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
canetă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr canette] Țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANETĂ s.f. Țeavă pe care se înfășoară firele de suveică. ♦ Formă de înfășurare a acestor fire. [< fr. canette].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANETĂ s. f. țeavă pe care se înfășoară firele în suveică. (< fr. canette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CANETĂ ~e f. Țeavă pe care se înfășoară firele în suveică. /<fr. canette
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
canetă s. f., g.-d. art. canetei; pl. canete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
canetă s. f., g.-d. art. canetei; pl. canete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canetă s. f., pl. canete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
canetă, canetesubstantiv feminin
- 1. Țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Formă de înfășurare a acestor fire. DN
-
etimologie:
- canette DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.