opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANELARE s.f. Acțiunea de a canela. [< canela].

CANELA, canelez, vb. I. Tranz. A realiza caneluri pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.

canela vt [At: DA / Pzi: ~lez / E: fr canneler] A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese Cf ghintui.

CANELA, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.

CANELA vb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr. canneler].

CANELA vb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. (< fr. canneller)

A CANELA ~ez tranz. (piese, coloane) A prevedea cu caneluri. /<fr. canneler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

canelare s. f., g.-d. art. canelării

canelare s. f., g.-d. art. canelării

canelare s. f., g.-d. art. canelării

canela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. canelez, 3 canelează; conj. prez. 1 sg. să canelez, 3 să caneleze

canela (a ~) vb., ind. prez. 3 canelează

canela vb., ind. prez. 1 sg. canelez, 3 sg. și pl. canelează

Intrare: canelare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canelare
  • canelarea
plural
  • canelări
  • canelările
genitiv-dativ singular
  • canelări
  • canelării
plural
  • canelări
  • canelărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: canela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • canela
  • canelare
  • canelat
  • canelatu‑
  • canelând
  • canelându‑
 singular plural
  • canelează
  • canelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • canelez
 (să)
  • canelez
  • canelam
  • canelai
  • canelasem
a II-a (tu)
  • canelezi
 (să)
  • canelezi
  • canelai
  • canelași
  • canelaseși
a III-a (el, ea)
  • canelează
 (să)
  • caneleze
  • canela
  • canelă
  • canelase
plural I (noi)
  • canelăm
 (să)
  • canelăm
  • canelam
  • canelarăm
  • canelaserăm
  • canelasem
a II-a (voi)
  • canelați
 (să)
  • canelați
  • canelați
  • canelarăți
  • canelaserăți
  • canelaseți
a III-a (ei, ele)
  • canelează
 (să)
  • caneleze
  • canelau
  • canelară
  • canelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

canelare, canelărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a canela. DN
etimologie:
  • canela

canela, canelezverb

  • 1. A realiza caneluri pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unei coloane etc. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.