CANDIDATÚRĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida²; starea, calitatea de candidat. – Din fr. candidature.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDATÚRĂ ~i f. 1) Starea de a fi candidat. A propune ~a cuiva. 2) fam. v. CANDIDAT. [G.-D. candidaturii] /<fr. candidature, germ. Kandidatur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDATÚRĂ s.f. Faptul de a candida; calitate de candidat. [Cf. fr. candidature].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDATÚRĂ s. f. faptul de a candida; calitatea de candidat. (< fr. candidature)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDATÚRĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida; starea, calitatea de candidat. – Fr. candidature.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

candidatúră s. f., g.-d. art. candidatúrii; pl. candidatúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*candidatúră f., pl. ĭ. (d. candidat; fr. candidatura). Calitatea de candidat. A-țĭ pune candidatura la ceva, a te prezenta ca candidat. A-țĭ retrage candidatura, a nu maĭ candida.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink