CANCÉU s. v. cană, cancioc, căuș, urcior.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cancéŭ n., pl. eĭe (ung. kancsó. V. borcan). Trans. Cană mare de scos vin. Canciog. – Și cînceu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cîncéŭ, V. canceŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CANCEU (‹ magh.) s. n. Cană de ceramică smălțuită și decorată, înaltă, cu gîtul strîmt, cu buza largă și cu mîner; răspîndită în Transilvania.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink