23 de definiții pentru cange

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă de lemn, având un vârf metalic cu unul sau două cârlige, utilizată la acostarea navelor mici sau la prinderea unui obiect de la distanță. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Din tc. kanca.

cange sf [At: ALECSANDRI, T. 1783 / V: ~mgie, ~nce, ~ngă, ~gie / Pl: căngi / E: tc kanga] 1-2 Prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier, utilizată la acostarea sau îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau prinderea de departe a unui obiect. 3 Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. 4-5 (Ban) Brățar sau pârghie cu fier încârligat în capăt. 6 (Mol; spc) Cârligul cântarului. 7 Fâșie de pănură cu un cârligel sau cu un ac îndoit la un capăt, cu care croitorul ține lucrul (nemișcat) pe genunchi. 8 (Bot; Mol; îc) ~ a-păsării (Arthrolobium scorpioides). 9 (Bot; Mol; îac) Unghia găii (Astragalus glycyphyllos). 10 (Trs; îf camgie) Biciușcă ciobănească, cu plesne la vârf. 11 (Mun; îf ~ ngă) Ac de păr. 12 (Mol; îe) A face ~ A face scandal.

CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Din tc. kanca.

CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă cu cîrlig de fier în vîrf, cu care se apucă ceva de departe. Pare că o cange de fier i se înfipsese în inimă și i-o strivea, sîngerînd-o. VLAHUȚĂ, N. 45. Gheața..se dezlipi încetul cu încetul și parul spre vale. Zamfir luă toporul și sări pe ea, iară Bucur o prinse cu cangea, ca s-o ție-n loc. SLAVICI, V. P. 102. Cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau Și răsturnau cu cangea și străpungeau cu lancea. ALECSANDRI, P. III 224.

CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă, cu cîrlig de fier în vîrf, servind pentru a putea apuca un obiect de departe. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Tc. kanca.

CANGE căngi f. 1) Prăjină prevăzută cu un cârlig la vârf, utilizată la apucarea sau îndepărtarea unor obiecte aflate la distanță. ~ de incendiu. 2) Gheară ascuțită la unele păsări răpitoate. [G.-D. căngii] /<turc. kanca

cange f. 1. prăjină lungă cu cârlig de fier, spre a apuca și prinde ceva de departe: răsturnau cu cangea și străpungeau cu lancea AL.; 2. cange de mânat o luntre 3. pl. ghiarele pasărilor răpitoare: (Prometeu) sub căngi de vultur rabdă martirul cel deplin AL.; 4. fig. ghiară, mână: când să puie cangea pe hoți... AL.

cánge f., pl. căngĭ (turc. kanğa, d. it. gancio, cîrlig; ngr. kántza, bg. sîrb. kanğa). Prăjină care are la un capăt un cîrlig și un vîrf de fer (întrebuințată de luntrașĭ și de pompierĭ). Gheară de pasăre: vulturu a luat mĭelu’n căngĭ. Sud. Spelcă, ac de cap. – Și cance (nord). V. ceac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cange s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi

cange s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi

cange s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cange (căngi), s. f.1. Cîrlig. – 2. Bucată de pînză groasă pe care unii croitori o folosesc spre a-și fixa pe genunchi materialul pe care îl lucrează. – 3. Gheară. – Var. cance, cangă, gance.Mr. gance, megl. candže. Tc. kance (Șeineanu, II, 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150), cf. ngr. ϰάντζα, sg. kanğa. Cuvînt obscur, pe care Corominas, II, 657, îl consideră de origine sp. și intrat în tc. pe filieră italiană.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: cange
substantiv feminin (F123)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cange
  • cangea
plural
  • căngi
  • căngile
genitiv-dativ singular
  • căngi
  • căngii
plural
  • căngi
  • căngilor
vocativ singular
plural
camgie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
canigie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cangie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cangă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cance
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cange, căngisubstantiv feminin

  • 1. Prăjină lungă de lemn, având un vârf metalic cu unul sau două cârlige, utilizată la acostarea navelor mici sau la prinderea unui obiect de la distanță. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pare că o cange de fier i se înfipsese în inimă și i-o strivea, sîngerînd-o. VLAHUȚĂ, N. 45. DLRLC
    • format_quote Gheața... se dezlipi încetul cu încetul și porni spre vale. Zamfir luă toporul și sări pe ea, iară Bucur o prinse cu cangea, ca s-o ție-n loc. SLAVICI, V. P. 102. DLRLC
    • format_quote Cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau Și răsturnau cu cangea și străpungeau cu lancea. ALECSANDRI, P. III 224. DLRLC
    • 1.1. Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.