opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANCAN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.

CANCAN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.

CANCAN1, cancanuri, s. n. Vorbă răutăcioasă răspândită pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.

cancan2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr cancan] 1 Dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, executat numai de femei. 2 Melodie după care se execută un cancan2 (1). 3 Melodia împreună cu dansul.

cancan1 sn [At: ALECSANDRI, T. 446 / Pl: ~uri / E: fr cancan] (Frm) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva Si: bârfă.

CANCAN1, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.

CANCAN, cancanuri, s. n. (Franțuzism; mai ales la pl.) Vorbe răutăcioase răspîndite pe seama cuiva. V. clevetire, bîrfeală. Ne încăpățînasem să rămînem cît mai departe de intrigile și de cancanurile cumetrelor. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 217. La a doua scrisoare răspund că știam tot cancanul de care ți-a vorbit Costică. CARAGIALE, O. VII 47.

CANCAN, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspîndite pe seama cuiva. – Fr. cancan.

CANCAN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bîrfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că].

CANCAN1 s. n. vorbe răutăcioase la adresa cuiva; bârfă. (< fr. cancan)

CANCAN2 s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare. (< fr. cancan)

CANCAN2 ~uri n. Vorbe calomnioase spuse la adresa cuiva. /<fr. cancan

CANCAN1 n. 1) Dans excentric de cabaret, executat numai de femei. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. cancan

cancan n. contradanț francez cu figuri necuviincioase (la balurile publice): am jucat și cancanul AL.

*cancán n., pl. e și urĭ (fr. cancan, discurs universitar, flecărire, bîrfire, d. lat. quamquam, „deși”, cuvînt cu care începeaŭ de multe orĭ discursurile universitare). Intrigĭ saŭ fapte scandaloase; se ține numaĭ de cancanurĭ. Un contradans francez scandalos: a juca cancanu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cancan (bârfă; dans) s. n., pl. cancanuri

cancan s. n., pl. cancanuri

cancan (bârfă, dans) s. n., pl. cancanuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CANCAN s. (COR.) french-cancan.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cancan (cuv. fr.), dans de salon, apărut pe la 1830, executat fantezist, cu aruncări în sus ale picioarelor, practicat cu precădere în cabaretele pariziene; în spectacolele de operetă* se numește french-c.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cancan, cancanuri s. n. 1. scandal, bârfă. 2. petrecere, orgie.

Intrare: cancan (bârfă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancan
  • cancanul
  • cancanu‑
plural
  • cancanuri
  • cancanurile
genitiv-dativ singular
  • cancan
  • cancanului
plural
  • cancanuri
  • cancanurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cancan (dans)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancan
  • cancanul
  • cancanu‑
plural
  • cancanuri
  • cancanurile
genitiv-dativ singular
  • cancan
  • cancanului
plural
  • cancanuri
  • cancanurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cancan, cancanurisubstantiv neutru

  • 1. Vorbă răutăcioasă răspândită pe seama cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: bârfeală
    • format_quote Ne încăpățînasem să rămînem cît mai departe de intrigile și de cancanurile cumetrelor. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 217. DLRLC
    • format_quote La a doua scrisoare răspund că știam tot cancanul de care ți-a vorbit Costică. CARAGIALE, O. VII 47. DLRLC
etimologie:

cancan, cancanurisubstantiv neutru

  • 1. Numele unui dans excentric de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului XIX, executat numai de femei. DEX '09 DN
    sinonime: french-cancan
    • 1.1. Melodie (bazată pe ritmul cadrilului) după care se execută acest dans. DEX '09 DN NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.