CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – Din it. canaglia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÁLIE ~i f. Persoană care săvârșește fapte reprobabile; mișel. [Art. canalia; G.-D. canaliei; Sil. -li-e] /<it. canaglia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÁLIE s.f. Netrebnic, mișel, ticălos. [Gen. -iei. / cf. it. canaglia, fr. canaille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÁLIE s. f. netrebnic, mișel, ticălos. (< it. canaglia, fr. canaille)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – It. canaglia.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CANÁLIE s. hahaleră, pramatie, pușlama, secătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

canálie s. f. (sil. -li-e), art. canália (sil. -li-a), g.-d. art. canáliei; pl. canálii, art. canáliile (sil. -li-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*canálie f. (fr. canaille, d. it. canaglia, haĭtă de cînĭ [!], d. cane, cîne). Plebe, gloată de ghĭorlanĭ. Om răŭ, om mișel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink