10 definiții pentru campa, campare   conjugări / declinări

CAMPÁRE s.f. Faptul de a campa; camping. [< campa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

campáre s. f., pl. campări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Rar; despre militari sau turiști) A sta un timp în corturi. – Din fr. camper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CAMPÁ pers. 3 se ~eáză intranz. rar (despre unități militare, turiști) A se stabili într-un campament. /<fr. camper
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMPÁ vb. I. intr. (Despre unități militare; despre turiști) A sta o perioadă de timp în corturi pe un câmp, într-o pădure etc. [< fr. camper].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMPÁ vb. I. intr. (despre unități militare sau turiști) a se instala provizoriu în campament. II. refl. (fig.) a se ține într-o atitudine mândră, provocatoare. (< fr. comper)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A poposi pe un câmp, în corturi. – Fr. camper.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

campá (campéz, campát), vb. – A sta un timp în corturi (despre militari, turiști). Fr. camper.Der. (din fr.) campament, s. n.; campanie, s. f., aceasta din urmă, după Sanzewitsch 198, din rus. kampanija.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

campá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. campeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*campéz v. intr. (fr. camper, d. camp, tabără, care vine d. it. campo, cîmp, tabără). Tăbărăsc, bivuachez. V. tr. Așez în bivuac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink