CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMPANÚLĂ ~e f. Plantă erbacee, având tulpina dreaptă și înaltă și flori albastre sau violete în formă de clopot; clopoțel. /<fr. campanule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMPANÚLĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. [< fr. campanule].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. (< fr. campanule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – După fr. campanule.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

campanúlă s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMPANÚLE s. pl. v. clopoței.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink