O definiție pentru campanil
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
campanil (-le), s. n. – Clopotniță. It. campanile (sec. XIX).
Intrare: campanil
campanil substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)