CAMILÁFCĂ, camilafce, s. f. Potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii. – Din sl. kamilavka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMILÁFCĂ ~ce f. Potcap acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat la solemnități de călugări și înalți demnitari ortodocși. /<sl. kamilavka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMILÁFCĂ, camilafce, s. f. Potcap acoperit cu un văl negru care atârnă pe spate, purtat de călugării ortodocși la anumite ocazii. – Slav (v. sl. kamilavka < gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

camiláfcă (-ắfci), s. f. – Pălărie tipică a călugărilor și a episcopilor ortodocși, compusă din potcap și camilafca propriu-zisă, care este un văl negru ce cade pe spate. – Var. camelaucă, hămelaucă. – Mr. cămălafche. Ngr. ϰαμηλαύϰα, ϰαμηλαύϰι(ον) (Meyer 169; Murnu 10), cf. lat. med. camelaucum, alb. kamilafka, bg. kamilavka.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

camiláfcă s. f., g.-d. art. camiláfcei; pl. camiláfce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

camiláfcă f., pl. e (mgr. și ngr. kamiláfka și kalimáfka, -áfki, d. vgr. kálymma, acoperemînt, și auhén, ceafă; vsl. bg. kamilávka. V. comănac). Gluga pe care o poartă prelațiĭ ortodocșĭ peste potcap la zile marĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink