CAMELIE, camelii, s. f. Plantă ornamentală originară din China și din Japonia, cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari, albe, sau roșii (Camelia japonica). – Din fr. camélia.

camelie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr camélia] Plantă ornamentală originară din China și Japonia, cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari albe sau roșii (Camelia japonica).

CAMELIE, camelii, s. f. Plantă ornamentală originară din China și din Japonia, cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari, albe, sau roșii (Camelia japonica) – Din fr. camélia.

CAMELIE, camelii, s. f. Plantă cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe sau roșii; se cultivă ca plantă ornamentală. Aștept al doilea transport de flori, precum îmi promiți, și spre răsplată îți trămit și eu un buchet de... azalee, camelii, pelargonii și roze de Bengal. NEGRUZZI, S. I 99. – Pronunțat: -li-e.

CAMELIE, camelii, s. f. Nume dat mai multor varietăți de plante ornamentale cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe, sau roșii (Camelia). – Fr. camélia.

CAMELIE s.f. Plantă ornamentală cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe sau roșii. [Gen. -iei. / < fr. camélia, cf. Camelli – numele misionarului care a adus această plantă în Europa].

CAMELIE s. f. plantă ornamentală cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari, albe sau roșii. (< fr. camélia)

CAMELIE ~i f. 1) Plantă ornamentală tropicală, având frunze veșnic verzi și flori mari, divers colorate. 2) Floare a acestei plante. [Art. camelia; G.-D. cameliei; Sil. -li-e] /<fr. caméllia, lat. camellia

camelie f. 1. arbust de ornament cu flori frumoase fără miros, importat din Japonia în Europa de iezuitul Camelli; 2. floarea cameliei, asemenea rozei, care durează însă mai mult făr’a se vesteji.

camélie f. (lat. științific caméllia, nume dat de Linné în onoarea ĭezuituluĭ botanist Camelli, care a adus această plantă din estu Asiiĭ în Eŭropa [sec. 18]). Un copăcel din familia ceaĭuluĭ. Floarea luĭ (ca un trandafir alb saŭ roș, cu petale groase și care nu se veștejesc curînd).

camelie (desp. -li-e) s. f., art. camelia (desp. -li-a), g.-d. art. cameliei; pl. camelii, art. cameliile (desp. -li-i-)

camelie (-li-e) s. f., art. camelia (-li-a), g.-d. art. cameliei; pl. camelii, art. cameliile (-li-i-)

camelie s. f. (sil. -li-e), art. camelia (sil. -li-a), g.-d. art. cameliei; pl. camelii, art. cameliile (sil. -li-i-)

CAMELIE (< fr. {i}; {s} Camelii) s. f. Plantă arbustivă, decorativă, originară din Asia de Est și Sud-Est, cu frunze totdeauna verzi și flori mari, albe sau roșii, cu petale cărnoase, cerate; frunzele conțin cafeină și tanin, fiind utilizate în fitoterapie ca tonic, astringent și neurostenic (Camellia japonica).

Camellia japonica L. Specie care înflorește iarna-primăvara. Flori (stamine cu antere galbene, numeroase, grupate în cerc în mijlocul florii) solitare sau cîte 2, roșii-purpurii, simple sau duble, 5-7 cm diametru. Frunze verzi-închis, pe partea superioară lucioase, ovat-acuminate, dințate, persistente. Arbust (cca 10 m înălțime) cu creștere piramidală (Pl. 15, fig. 89).

Dama cu camelii – E titlul unui roman, transformat mai tirziu și în piesă de teatru, de Alexandre Dumas-fiul. Romanul (1848), și mai cu seamă piesa (1852), în urma succeselor obținute, au popularizat figura și numele eroinei Marguerite Gauthier care avusese un trecut aventuros. Astfel porecla ei „Dama cu camelii” a ajuns să desemneze, cu oarecare prețiozitate, femeia de moravuri ușoare care, datorită concepțiilor din lumea burgheză, nu izbutește să se reabiliteze. LIT.