CAMBIÁL, -Ă, cambiali, -e, adj. Privitor la cambie, de cambie. [Pr.: -bi-al] – Din it. cambiale, fr. cambial.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMBIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de cambie; propriu cambiei. Drept ~. [Sil. -bi-al] /<it. cambiale, fr. cambial
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMBIÁL, -Ă adj. Referitor la cambie. [Pron. -bi-al. / < it. cambiale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMBIÁL, -Ă adj. referitor la cambie. (< it. cambiale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAMBIÁL, -Ă, cambiali, -e, adj. Privitor la cambie, de cambie. [Pr.: -bi-al] – It. cambiale.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cambiál adj. m. (sil. -bi-al), pl. cambiáli; f. sg. cambiálă, pl. cambiále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cambiál, -ă adj. (d. cambie; it. cambiale, poliță). De cambie, pin [!] cambie: creditor cambial.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink