CAMEMBERT, (2) camembert-uri, s. n. 1. Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă. 2. Sortiment, porție de camembert (1). [Pr.: camamber] – Din fr. camembert.

camembert sn [At: DEX² / V: ~mam~ / P: ~ber / E: fr camembert] Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă.

CAMEMBERT s. n. Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă. [Pr.: camamber] – Din fr. camembert.

CAMEMBERT s.n. v. camambert.

CAMEMBERT [CAMAMBER] s. n. brânză grasă cu coaja subțire, după o rețetă franțuzească. (< fr. camembert)

camambert sn vz camembert

CAMAMBERT s.n. Un fel de brînză grasă cu coaja subțire, fabricată după o rețetă franțuzească de la Camembert. [Scris și camembert. / < fr. camembert, cf. Camembert – localitate în Normandia].

CAMAMBERT n. Varietate de brânză preparată din lapte de vacă după o rețetă franceză de la Camembert. /<fr. camembert

camembert® (sortiment de brânză) (fr.) [pron. kamãber] s. n., (porții; sorturi) camembert-uri

camembert (brânză) (fr.) [pron. camãber] s. n., art. camembert-ul; (soiuri, porții) camembert-uri

Camembert (nume de loc) (fr.) [pron. camãber] s. propriu n.

camambert s. n.

CAMAMBÉRT (< fr.) s. n. Brânză moale cu gust ușor picant, miros specific asemănător ciupercilor, și care prezintă mucegai superficial. A fost fabricată inițial (1771) în localit. Camembert (Franța).