calvini vtrf [At: IORGA, L. R. 143 / Pzi: ~nesc / E: calvin] 1-2 A (se) calviniza.

calvin, ~ă [At: IORGA, L. I, 414 / Pl: ~i, ~e / E: Calvin] 1 a Care aparține calvinismului (1) Si: calvinesc (1), calvinist (1). 2 a Referitor la calvinism (1) Si: calvinesc (2), calvinist (2). 3 a Care provine de la calvinism (1) Si: calvinesc (3), calvinist (3). 4 a Specific calvinismului (1) Si: calvinesc (4), calvinist (4). 5 smf Adept al calvinismului (1) Si: calvinist (5).

CALVIN, -Ă, calvini, -e, adj. 1. Care ține de calvinism. Influența propagandei calvine. ◊ (Substantivat) Adept al calvinismului. 2. Fig. (Popular) Tiran, rău, hain. Ian, mai bine, dă-mi un fum de țigară... – Ți-aș da, că nu-s calvin la inimă. CAMILAR, N. I 363.

CALVIN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului. – Din Calvin (nume propriu).

CALVIN, -Ă adj. Care aparține calvinismului; privitor la calvinism. // s.m. și f. Adept al calvinismului. [< Jean Calvin – propagator al Reformei în Franța și Elveția].

CALVIN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al calvinismului; calvinist. (< /Jean/Calvin)

CALVIN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al calvinismului. /Din Calvin n. pr.

CALVIN¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de calvinism; propriu calvinismului. /Din Calvin n. pr.

*calvín, -ă s. (d. numele sectaruluĭ Calvin). Calvinist, adept al luĭ Calvin. Adj. Calvinesc.

calvin adj. m., s. m., pl. calvini; adj. f., s. f. calvină, pl. calvine

calvin adj. m., s. m., pl. calvini; adj. f., s. f. calvină, pl. calvine

calvin adj. m., s. m., pl. calvini; f. sg. calvină, pl. calvine

CALVINI vb. v. calviniza.

calvini vb. v. CALVINIZA.

CALVIN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)

CALVIN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)

calvin (calvină), adj. – Calvinist. De la Calvin. Atestări din sec. XVII, dar probabil aparține sec. anterior. – Der. calvinesc, adj. (calvinist); calvini, vb. (a converti la calvinism); calvinism, s. n.; calvinist, s. m.

calvini, calvinesc, v.r. A se converti la calvinism; a se calviniza: „Comune întregi de naționalitate curat românească începuseră a se calvini” (Koman, 1937: 47). – Din calvin „adept al calvinismului” (< n. pers. Calvin / Jean Calvin, sec. XVI, reformator religios francez; a pus bazele cultului creștin reformat).

CALVINI, com. în jud. Buzău, pe Bîsca Chiojdului; 4.361 loc. (1991). Centru pomicol. Biserică (sec. 18), cu ansamblu de fresce (în satul Bîscenii de Jos).