CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, durere îndelungată; încercare grea. – Din fr. calvaire, lat. calvarium.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALVÁR ~uri n. Suferință fizică sau morală grea; chin îndelungat și dureros. /<lat. calvarium, fr. calvaire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALVÁR s.n. Chin, suferință; durere îndelungată. [Pl. -ruri, -re. / < fr. calvaire, cf. lat. calvarium].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALVÁR s. n. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu. (< fr. calvaire, lat. calvarium)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință; încercare grea. – Fr. calvaire (lat. lit. calvarium).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALVÁR s. 1. v. chin. 2. v. tortură.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Calvar ≠ voluptate
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
calvár s. n., pl. calváruri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
calvár, calvaruri s. n. 1. Chin, suferință, durere îndelungată. 2. Drumul de patimi pe care l-a parcurs Iisus Hristos de la locul de judecată până la mormânt; drumul crucii (Via dolorosa). 3. (La catolici; la pl.) Monumente de lemn sau de piatră ridicate în apropierea bisericilor, în cimitire sau la răspântii, cu icoane pictate ori sculptate, care înfățișează cele 14 scene din timpul patimilor. – Din fr. calvaire, lat. calvarium.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink